După victoria doamnei Plumb din Camera Deputaților, domnia sa a ținut să precizeze cu subiect și predicat că, prin oprirea acțiunii DNA asupră-i, s-au apărat de fapt principiile statului de drept, a fost respectată separația puterilor în stat etc. bla,bla. În traducere liberă, la momentul semnării deciziei de trecere a insulei dunărene la CJ Teleorman și mai apoi …la cine trebuie, nu a fost nici un abuz, pentru că a procedat după cum i-a zis șefu’. Care șef? Cum care? De partid. Că doar nu i s-a năzărit din senin, să se apuce de o asemenea decizie, atâta vreme cât ‘mneaei este deputat de Dâmbovița și insula asta e la Teleorman. A respectat separația puterii în stat. Treaba asta este știută de toți parlamentarii partidului, prin urmare și clișeul cu „votați cum vă dictează conștiința“ ar putea fi tradus prin „ aveți grijă că …“. Și au votat. Împotriva urmăririi penale pentru abuz în serviciu.
Chestia asta cu separația puterilor în stat a fost bătută-n cuie la câteva zile, cu deosebită măiestrie, de premierul Tudose care, a dat-o tranșant: Guvernu’ ascultă de partid! Scurt. Luat la rigoare, are dreptate, pentru că Parlamentul, forul căruia executivul dă socoteală, este controlat de majoritate, adică de „partid“. Restu? Nu contează. Dintr-o simplă emisie, primul ministru bagă la fund forul legislativ și ne arată adevărata separație a puterilor în stat, despre care a pomenit și doamna Rovana și care este pusă în operă de cei ce se află la butoane. Cum e posibil? Simplu. Au câștigat alegerile.
Așa că, cei ce știu cum stă treaba cu executivul, legislativul și juridicul, luați o bere și-un mic. Băgați-vă știința undeva, că treaba stă cum spune prim-ministrul și nu altfel. Așadar, avem pe tapet partidul, guvernul și DNA-ul. Fie vorba între noi, în accepția „partidului“ ar trebui să fie numai două, dar nu poate, pentru că instituția cu trei litere a intrat în atenția celor ce dau ora exactă și nu-i deloc bine să te pui rău cu mnealor. Așa că se descurcă cum pot. Mai un șah la Codruța, mai un Tudorel împins în față ca să arate lumii că totuși justiția există, nu numai pe hârtie, deci fac ei într-un fel să iasă bine. Cu toate astea, nu au cum să scape de episoadele tip Vosganian, Plumb ori alți, și dacă ar fi să fie cum ar vrea DNA-ul, ar mai trebui un parlament care să voteze mereu oprirea urmăririlor penale pentru avalanșa de dosare aflate în joc de gleznă. Așadar, domnilor deontologi, mai ușor cu statul de drept și mai aplicat cu statul de fapt, care se apropie încet încet de „al lui cum vrea mușchii mei“.
Văru
