Înclin să cred că cea de-a zecea ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Public Tânăr de la Teatrul „Luceafărul” Iași, derulată în luna octombrie, a stat sub semnul excelenței, fiind probabil una dintre cele mai bune ediții de până acum. Ajuns la maturitate deplină, inteligent definit, evenimentul și-a depășit condiția festivalieră transformându-se și într-o școală alternativă de teatru, valabilă deopotrivă pentru cei din domeniu, dar și pentru public. A fost cel mai important eveniment teatral al anului din regiunea Moldovei, loc de întâlnire al creatorilor din douăzeci și nouă de țări ale lumii (nu mai puțin de 500 de invitați), copleșitor și imposibil de urmărit în totalitate prin nenumăratele ramificații, prin diversitatea propunerilor și prin ritmul susținut pe care l-a avut din prima până în ultima zi. Dacă la primele ediții, FITPT Iași putea fi asumat ca un festival de nișă, treptat nișa aceasta s-a tot lărgit până când a devenit, cel puțin la Iași, adevărat mainstream. Aparent, se adresează tinerilor spectatori, în fapt, însă, e un festival pentru toate vârstele, generalist și totuși special, puternic amprentat de un selecționer-director, Oltița Cântec, mereu lucid și simțind pulsurile unei lumi vii, lumea teatrului.
Plasat sub titulatura „Orizonturilor”, inspirată metaforă ce indică deopotrivă distanța, idealul, dar și vizibilul diurn, FITPT 2017 s-a deschis cu un prolog al faimoasei companii Bread and Puppet Theatre, prilej de a ne aminti că teatrul, dincolo de esteticile sale, înseamnă și discurs public necruțător, atitudine, meditație asupra prezentului. Feliile de pâine împărțite de membrii trupei cu publicul ieșean au indicat simbolic sentimentul de familie, de comuniune pe care pariază constant Festivalul de la „Luceafărul”. Showcase-ul actualei ediții – Năzdrăvanul din stele, producție a Teatrului gazdă și Harta Senzorială a Iașului, un remake după un concept al Cristinei Modreanu – au prefațat săptămâna plină de teatru de la Iași.
Spectacole internaționale
Manifestată în special în prima parte a zilei, pe două linii orare, 10 și 11, la cele două săli de spectacol ale „Luceafărului”, componenta internațională a Festivalului este dificil de rezumat în câteva paragrafe. Ea își menține dubla menire: de delectare a publicului și de școală „altfel” pentru cei ce studiază fenomenul teatrului de animație. De la atât de speciala marionetă a artistei Lory Hopkins (Londra), la lecțiile de estetică și mânuire oferite de celebrul Carles Canellas, de la mereu surprinzătoarele păpuși ale altui mare creator european, Nikolai Zykov (Moscova), la poveștile pline de sens spuse scenic de Ta Panta Fi Puppet Company (Atena), de la desenele australe oferite de Sydney Puppet Theatre, la originala Explozie a cartoanelor a celor de la Paper Heart Puppets Boston sau la Regatul umbrelor, producție a Teatrului de Umbre Verba Ucraina. În mod evident, selecția a vizat diversitatea limbajelor de animație, posibilitățile de a face teatru din absolut orice, dar și specificitățile naționale sau chiar continentale.
Spectacole românești pentru tineret
FITPT funcționează, de ceva ediții, și ca o ocazie de a aduce la Iași parte din cele mai de succes spectacole românești ce au ca adresabilitate zona de public tânăr (nu neapărat ca vârstă, ci ca atitudine), spectacole itinerate, de altfel, prin diverse festivaluri din România. La ediția actuală, selecția Oltiței Cântec i-a vizat pe Florin Piersic Jr. (O mie de motive, regia Horia Suru), Mihaela Michailov (Say it now, o coproducție a Teatrului Național Timișoara și a Companiei B. Valiente din Norvegia), Gigi Căciuleanu (cu Eine Kleine Nacht Music, spectacol de teatru-dans, aducându-ni-l în prim plan pe Lari Giorgescu, despre care nu prea mai auzisem mare lucru în ultima vreme, dar și cu Emojiplay de la Teatrul Excelsior), Bogdan Georgescu (cu al său Mal/ Praxis, făcut la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu), Gianina Cărbunariu (Tipografic Majuscul), Radu Afrim (cu un spectacol recent montat la Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Wolfgang), Elise Wilk (cu al ei Exploziv, de la Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova). Pe o altă linie orară, în găzduirea celor de la Teatru Fix, au fost aduse producții independente precum cele ale Reactorului clujean sau ale WASP București.
Spectatorilor de vârstă școlară li s-au adresat teatre românești de animație precum Teatrul „Gulliver” Galați (cu un inacceptabil de slab spectacol Frumoasa și bestia, în regia lui Cristian Pepino) și Teatrul „Țăndărică” din București, cu o versiune a Scufiței roșii semnată de Felix Alexa.
Spectacole outdoor
Deloc frecvente la Iași pe parcursul anului, spectacolele outdoor s-au bucurat de o atenție specială în Festival, devenind o componentă cel puțin la fel de importantă precum cea de indoor. Iată câteva flash-uri despre acest delicios capitol al FITPT 2017!
În zona Cafenelei Vechi de pe strada Lăpușneanu, ieșenii s-au întâlnit cu cimpoierii de la Loch Katrine Highlanders, trupă scoțiană pitorească, spectaculoasă ca apariție vizuală și sound. Pe pietonalul Ștefan cel Mare, spectatorii au trecut de la kilturi la păpușile vietnameze, din bambus, ale marionetistei Nguyen Ho Thuy Tien însoțită de fiul ei, experiență exotică, dar relevantă, în același timp, pentru limbajele comune pe care le generează și le articulează arta mânuirii. Tot pietonalul a găzduit momentele de teatru-circ ale unei Alice (Street Theatre Scene Kalejdoskop Polonia) ce ne invită să o urmăm în boicotul asupra realului și evadarea în vis, cu mijloace pe cât de variate, pe atât de bine controlate. Din Polonia a mai venit la Iași Compania de teatru stradal Pukima, cu personaje la limita oniricului, traversând „realitatea” pe picioroange, confiscând-o prin vervă și imixtiune în …normalitate. În zona circului – un sens cât se poate de modern al acestui termen asociat, de regulă, din păcate, doar cu dresura de animale și virtuozitățile de natură fizică – s-a înscris și prezența lui Mamoudou Diallo și a artei sale africane, luând prin surprindere, la modul cel mai plăcut, un public obișnuit doar cu circuri politico-administrative.
Spectacolele outdoor au continuat la Amfiteatrul Palas cu atât de originalul show Rock’N’Roll al lui Vinyl Burns, clovn atipic, amestec de cascadorie și teatralitate, personaj clasic în care palpită, însă, ritmuri cât se poate de contemporane.
Expoziții
„Selfie Automaton”, expoziția care, anul trecut, reprezenta România la Bienala de la Veneția, propune o incursiune în lumea mecanismelor ce animă păpușa. Pârghii, roți, manete, pedale – un vast instrumentar de animare fizică lăsat, situație inedită, la îndemâna publicului. E o expoziție ce nu se cere doar admirată, ci și probată, observatorul devenind, prin implicare directă, un practician al mânuirii. „Cum se face” devine un „Hai, fă și tu!”, atât de seducător încât nu o dată asiști la certuri între copii și părinți care nu-și pot reprima pornirea de a „trece la butoane”. Este genul de expoziție la care revii, cu atât mai mult cu cât a fost prezentă în foyerul Teatrului „Luceafărul” pe tot parcursul Festivalului.
„Imaginile Festivalului”, la Galeria „La Gard” din Parcul Copou, constituie un fel de utilă istorie în fotografie a Festivalului însuși. Reflexivă, bine rezumată în imagini expresive, expoziția punctează secvențe esențiale dintr-o poveste într-o continuă (pre)facere.
Lansări de cărți și reviste
Ca orice festival care se respectă, în FITPT au fost lansate titluri importante, deopotrivă din literatura românească de gen, dar și din zona cărții europene. Printre acestea, Trei texte de teatru pentru publicul tânăr, de Joël Pommerat, volum apărut cu sprijinul Institutului Francez din Iași. Deloc străin ieșenilor, Pommerat a mai fost prezent în FITPT, cu câțiva ani în urmă, prin intermediul unui foarte greu de uitat spectacol Scufița Roșie. Fragmente din textele sale, relecturi subtile, inteligente și provocatoare ale basmelor clasice, au fost prezentate și în forma unui spectacol lectură pe „Cenușăreasa”, susținut de actori de la „Luceafărul”. Teatrul la filtru, de Carmen Mihalache, apărută la Editura Junimea, reunește cronici ale teatrologului băcăuan din ultimul său deceniu de activitate, formă de punere în slujba memoriei teatrale, dar și de privire reflexivă a unui parcurs critic teatral. Notabilă, de asemenea, ediția în limba engleză a cărții Cristinei Rusiecki despre Radu Afrim, The Fabrik of Fragility (Editura Entheos). O altă carte lansată în Festival a fost cea a lui Ștefan Oprea, Teatru (Editura Artes), reunind cele mai importante piese de teatru scrise, de-a lungul timpului, de criticul ieșean, și propunând imaginea de ansamblu asupra unei dramaturgii ce nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Tot în zonă de dramaturgie, de o lansare dublată de spectacol lectură a beneficiat și volumul lui Matei Vișniec, Migranți sau prea suntem mulți în aceeași barcă (Editura Humanitas), conținând patru piese generate, cum spune autorul, din contactul direct, de zi cu zi, cu problemele realului. Demne de interes apoi cele două volume recent apărute ale unor oameni din Teatrul „Luceafărul”: Constantin Brehnescu – Întâmplări cu păpuși și oameni mari și Oltița Cântec (coordonator) – Teatrul românesc de azi. Noi orizonturi estetice. Un moment special l-a constituit secvența editorială propusă de Fundația Culturală „Camil Petrescu”, cu două titluri mai mult decât tentante: Liviu Ciulei, acasă și în lume (antologie realizată de Florica Ichim și Anca Mocanu), copleșitoare revizitare, în peste o mie de pagini, a unei vieți profesionale exemplare, și Toca se povestește, carte dedicată regizorului Alexandru Tocilescu, rezultată din dialogurile acestuia cu Florica Ichim.
Nu mai puțin de trei reviste de teatru au fost prezentate în Festival: două românești, „Teatrul Azi” și „Scena.ro”, și una italiană, „Histryo”, cu un dosar consistent dedicat teatrului românesc. Un Seminar Internațional de Critică Teatrală adresat tinerilor critici a completat această neobișnuit de consistentă dimensiune teatrologică.
În mod sigur, la ora când scriu aceste rânduri, Oltița Cântec și Ioan Holban pregătesc deja ediția următoare a FITPT. Până atunci, însă, rămâne să medităm la ce am văzut, la ce am aflat, la cât de tineri suntem sau putem fi.
Călin Ciobotari
