Băiatul din titlu e unul dintre șmecherașii ieșiți de sub mantaua tărcată, civilo-cazonă, a unui personaj sulfuros, care a hățuit ani la rind departamentul de jurnalism de la Universitatea ,, Al. I. Cuza ,, – Daniel Condurache. Pe vremea cînd conducea Asociația Studenților Jurnaliști, junele Giurgia nu era deloc deranjat de faptul că șeful departamentului, Andrei Hoișie, fusese dovedit de CNSAS ca fiind un turnător mizerabil al Securității lui Ceaușescu. Ba chiar îi lua apărarea, public, fostei slugi a Gestapo-ului comunist. V-am zis doar, e un demn ucenic al lui Daniel Condurache.
Fiind ventuzat la rețeaua de influență condurachiană, băiatul Giurgia , mediocru ca o piuliță și insipid ca un ghiveci de surcele, s-a oploșit repejor prin tot felul de sinecuri, unele la stat sau cu bani de la buget . Cum altfel decît cu recomadările de rigoare să fi ajuns moderator la TVR Iași un cîrlan prespălat, la puțin timp după terminarea facultății ? Sau poate vi se pare că omuleanul e vreun Larry King combinat cu Florian Pittiș ?
Recent, ca orice sinecurist serios, băiatul Giurgea a mai pus mîna pe un post plătit din bugetul public, de data asta ca șef peste cinematografele primăriei ieșene, în subordinea Ateneului Tătărași. Ceea ce îl transformă pe harnicul sugaci de bani publici într-o struțo-cămilă jurnalistico-funcționărească. Fiindcă băietul e și realizator de emisiuni la un post de radio local, și un fel de șef pe la revista ,, Timpul ,, , și șef pe la alte cumătrii culturalnice, ba poate că e și șef de tur la vreo moară de vînturi.
Prin urmare, în emisiunile radio pe care le-a făcut cu șefii lui, viceprimarul Botez și directorul Apreotesei, ce-a fost sinecuristul Giurgia : subaltern moale ca cîrpa sau jurnalist tare-n deontologie ? Ori făcea cu schimbul : o limbă delicată de subaltern, urmată de o întrebare bățoasă, de ziarist corect ?
Desigur, pot fi și fraieri care să creadă că există o asemenea specie : jumătate-de-jurnalist-călare-pe-jumătate-de-sinecurist. O fi existînd, dar în poveștile cu lighioane, nu cu oameni decenți. Așa că, pentru cei care nu cred în vrăjeli cleioase de doi lei, iată și catrenul paginii :
Cînd jurnalist, cînd funcționar,
Joacă mereu în altă ligă :
Nu e nici cal, dar nici măgar,
Ci doar un tort de mămăligă.
Lucian Postu
