– ce ne spun doi ani de zburat prin mîl cernobîlic –
O să sune conspiraţionist, dar chiar nu-mi pasă ce cred oile cu pretenţii de intelectuali : guvernul condus de Dacian Cioloş a fost, din păcate, cel mai important efect al tragediei din clubul ” Colectiv „. Inclusiv prima lui ordonanţă de urgenţă – cea care prelungea renunţarea guvernului Boc la clauza „offset ” în achiziţiile de armament. Adică renunţarea la multe miliarde de dolari investiţi în Romînia.
Refuz să cred că tragedia de la ” Colectiv ” a fost un plan criminal, scăpat de sub control.
Dar, chiar dacă ar fi valabilă această ipoteză nazistă, de tip ” incendierea Reichstag-ului „, nu asta ar fi cel mai grav lucru. Ci altceva, mult mai cancerigen pentru sănătatea mentală a unei naţii de mult alienate : resemnarea rapidă, ambalată cu franjuri auto-eroizanţi. Întoarcerea în mîlul cotidian, vechi de decenii şi aproape pietrificat.
” Mulţimea şi-a făcut datoria, mulţimea poate să plece „. Asta e concluzia, după doi ani. Şi ar trebui să ne amintim că vorbim de o mulţime care se pretinde ( sau chiar este, într-o anume măsură ) mai educată, mai conştientă şi mai activă decît restul, majoritatea. Doar că această minoritate, presupus progresistă, a făcut ceea ce face de peste un sfert de secol. Sau poate de aproape un secol. Adică, mai exact, ceea ce nu face : n-a reuşit să împingă lucrurile, în mod real şi semnificativ, în direcţia bună.
Ori poate vi se pare că, după acel presupus cutremur psihologic, plăcile tectonice ale societăţii s-au reaşezat, benefic, pentru cei mai mulţi dintre noi ? Nu asta ar fi trebuit să se întîmple, ca un efect al chinurilor groaznice prin care au trecut cei morţi şi cei vii ? Sau vă amăgiţi, cumva, că aşa ceva chiar s-a întîmplat ?
Zilele trecute, am urmărit, la TVR 1, cum o supravieţuitoare de la ” Colectiv ” îşi povestea chinurile de după întoarcerea ei din străinătate. Adică după re-intrarea în malaxorul semi-nazist al sistemului medical romînez. Am rezistat mai puţin de un minut : ceea ce povestea ea despre nişte oameni, medici, în Romînia de azi, era ceva care îţi provoca o senzaţie de rău fizic. De nesiguranţă. Ca şi cum, dincolo de atitudinea acelor oameni, medici, faţă de victima unei tragedii, se vedea însăşi umbra Răului. Adică a ceea ce îl face pe om să fie nu doar lup pentru alt om. Ci un animal mutant, mult mai rău decît orice alt animal.
Despre acest fel de alienare mutantă e vorba. Asta e maladia cronică a Romîniei, pe care tragedia din ” Colectiv ” a radiogafiat-o : în vremuri de pace, fără foamete ori cataclisme apocaliptice, prea mulţi romîni se comportă ca nişte sălbăticiuni humanomorfe. Ori ca o turmă docilă, cu ochelari de cal, care merge spre prăpastie scandînd mantre din Liiceanu ori Mihai Gîdea. ” Iar numele lor e Leghiune „.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
