Opriți România, vreau să cobor la prima! A fost un slogan dintr-o secvență a istoriei contemporane care și-a propus un semnal de alarmă pentru lentoarea, inepția și mai ales prostia unora care ocupau fotoliile executive, cu misia clară să facă reformă. Că de atâta reformă ni s-a aplecat, e din același film, pentru că metoda consacrată de inducere a lehamitei la scară națională se folosește cu succes și azi. Lăbăreala asta cu fiscalitatea, bașca plata contribuțiilor de către angajat au fost lansate la apă cu un scop mai clar decât credem că ar fi. Să aducă lehamitea la cote suficiente astfel încât nimeni să nu mai înțeleagă nimic și cine trebuie să facă ce trebuie. În schimb, dacă aveți de schimbat oarece monedă europeană, o să simțiți un fior destul de maro, iar cei ce alimentează la pompă inventează înjurături noi, că alea de mamă s-a văzut că nu mai prind.
Cine-i de vină? Nu demult, Vintilă, omul de radio din capitală, l-a prins pe „daddy“ în avion și l-a tras de urechi, că de ce minte poporul? Cum adică? Dragnea nu are nevoie să mintă. Cu pleiada de creiere din jur, care dă dume pe unitatea de timp de se strică vremea și în frigider, nu are nevoie de așa ceva. Dacă-l întrebi pe „daddy“: …alo, domnu’, da’ ce-i cu ordonanța asta?“, vei primi o reacție năucitoare. „Care ordonanță? Am dat eu așa ceva?“ Evident că nu a dat, că nu-i treaba lui să facă așa ceva. Încă vreo două trei ieșiri de genul ăsta și-l tratezi evaziv cu trimitere directă în matricea maternă, ca să nu mai auzi de el în veci. Rămâne însă un erou colectiv, un veritabil cordon sanitar în jurul celor ce-și fac mendrele cu noi, pe care nu știm de unde să-l apucăm. Din suma de neici care ni se perindă prin față, nu ai cum să nominalizezi un țap ispășitor pentru că ești trimis la comisii, de la comisie la altă comisie și tot așa. Cât timp căutăm „țapu“ ordonanța este băț și începe să plesnească. Mai fă-i ceva. N-ai ce-i face. Și oamenii merg mai departe. Și cei ce au dat-o și cei ce au luat-o.
Un exemplu recent? Ne-am râs că Pop este certat cu limba română, dar între timp imbecilitatea de manual unic este deja operațional și tipărit de cine trebuie, bașca ministrul este bine merci. Știe cineva cine l-a făcut? A fost tras cineva de urechi pe chestia asta? Nu. De ce? De lehamite. Ni s-a acrit de prostiile ministrului și nu ne-am aplecat ca să mai săpăm după cei ce l-au făcut. Și uite ce a ieșt.
Văru
