Dom’ tovarăş nea Bujor Prelipcean, zis ” Buj „, director al filarmonicii ieşene şi profesor la universitatea de artisticării, trage la tarabe tv ca carasu’ la mămăligă cu avocado. Ori ca mistreţul la ştiuleţi de popuşoi pané. Sau, dacă e să fim răutăcioşi, ca sugativa la damigeană.
Recent, nea Buj s-a scăpat la o tiribombă de tip Dagîţa TV – o dugheană de masaj dorsal & verbal nou apărută în mahalaua bahluiană, sub numele de ” Infinit TV „. Un fel de bufet comunal cu ţolice colorate pi păreţi, muzică de crîşmă ieftină şi ” animatori ” din secolul trecut, toamna ( detalii – în ediţiile următoare ).
În emisiunea unei tanti rafinate precum rachiul de perje – duamna Nikko Nicoleta ( ” Nikko de la Clejani-sur-Mer „, ori ” Nikko dă la Chembrigi’ ” ), nea Buj a povestit, printre smîrcîieli zdravene de nas, o grămadă de lucruri utile omului, artistului şi bozonului Higgs. Asta cînd reuşea să scape de fierbinţile pupături dorsale ale moderatoarei, care îl înghesuia teribel pe nea Buj cu masajul, de ziceai că-i Kim Ir Sen din Ţiglina 2 ( gubernia Galaţi ). Poate de asta titanul violonistico-filarmonic a fost cam incoerent : cînd s-a lăudat că ” am reuşit cu mulţi dintre studenţii mei să-i civilizez, să-i educ „, cînd că ” sînt extrem de nesimţit ” ( aici n-avem dubii ).
Spre final, în iekstazu’ lu’ duamna Nikko, nea Buj a dat-o pă bune, cu rafinamentul lui de violonist, profesor universitar, vînător şi sorbitor fruntaş – le-a zis pe nume celor care şi-au permis să-l critice necorespunzător : ” nişte rapeni ” . Dacă tocmai aţi venit de la Gewandhaus : ” rapăn ” se zice, în mahala, la o boală de piele sau la jeg. Deci ne rămîne doar să sperăm că sînt şi studenţi care au scăpat de ” educaţia ” şi ” civilizarea ” lu’ dom’ prof. univ. dr. nea Buj, artistul rafinat. Sau dublu rafinat, eventual.
La final – catrenul paginii, cu precizarea că, pur le con-nesior din turma maiextrului scripcar, putem livra şi ” Rapul lui nea Buj din Ţiglina 2 ” ( trei a paişpea, maistre ! ) :
Nea Buj, scripcarul vînător,
S-a molipsit de la mistreţi :
Scurmă cu rîtul pe covor,
Da’ vrea s-adune trioleţi.
Lucian Postu
