Nu traversăm o perioadă prea veselă, dar cu toate astea lumea are grijă să se dea în stambă, uitând de o seamă de ani, mai mult sau mai puțin îndepărtați, dar care ar fi trebuit să-și pună amprenta pe evoluția ulterioară. Seria disparițiilor unor personalități ale vieții publice de la noi a arătat falia destul de adâncă între neam și neam prost, accentuată de vectorii media, care a divizat publicul în mai multe categorii, deloc ornante pentru ceea ce ar însemna sintagma de român. Spre surprinderea mea, am constatat că avem foarte mulți experți în istorie, foarte mulți monarhiști, foarte mulți critici de teatru și destui susținători, care cumătri, care veri, care gură-cască. Acest simptom este pe placul celor ce ne-au intoxicat mintea în gimnaziu, unde porunca lui Emil Bodnăraș de după 1947, a fost piatră de temelie: „Lumea nu trebuie să știe despre lucrurile bune făcute de Casa Regală“. Punct.
Luați la rigoare, emitorii de judecăți gratuite din ultima perioadă nu depășesc condiția diletantismului, dar surclasează generos lipsa de bun simț, pentru că, înainte de orice, cei ce au plecat în ultima vreme sunt oameni. Români. Și românu zice „despre morți, numai de bine“. Respectul față de durerea momentului celor rămași cu un anume gol a pălit în favoarea lui „lasă că știm noi …“. Da. Știți. Dar nu ce trebuie. Un exemplu edificator a fost adunătura de tineri social democrați, din cadrul cărora s-au detașat exemplare care nu știau ce culoare are partidul din care fac parte, Lucrețiu Pătrășcanu era o marcă de parfum și cu puțin efort, jurau că Dragnea a jucat în mai multe filme pe care, din păcate, nu le mai rețin. Parte din junii ce au participat la respectivul eveniment fac joc de gleznă în vestibulul actualilor talibani din „partid“, în așteptarea plasării în funcții, unele chiar importante, care pot schimba direct sau indirect destine, evoluții, cariere. Faceți un joc de imaginație și plasați un astfel de exemplar într-o comisie care stabilește legi sau norme cu acoperire națională. Deloc vesel, nu?
Se cuvine să respectăm decența, modestia și bunul simț al celor care sunt triști și care știu sau au citit despre adevăratele valori. Știu despre Regele Mihai I că a fost în fruntea acestui stat într-o perioadă cumplită pentru întreaga lume, despre Stela Popescu și Cristina Stamate că au fost actrițe de comedie și mai știu că cei pomeniți anterior sunt modele, pentru că au excelat în sfera în care au evoluat. Restul can-can-urilor, bârfelor sau născocirilor de tot felul, plasate sub umbrela lui „lasă, că știm noi …“ sunt inutile sau, mai grav, o continuare a acțiunii din anii postbelici de către o seamă de structuri, vigilente ca nu cumva decența, răbdarea și bunul simț să ne cuprindă și să devină temelii ale acestui neam, total neconforme cu vremurile actuale.
Văru
