Câteva date de interes
- Ridicat de Alfred Braunstein, un evreu român foarte bogat, la kilometrul zero al orașului, la sfârșitul secolului al XIX-lea și finalizat în 1915;
- Cea mai impunătoare clădire particulară din Iași, la vremea aceea;
- O soluție arhitectonică unică în Iași și de o frumusețe sobră;
- Destinație modificată de-a lungul a peste un secol de existență;
- Deteriorat structural, în interior, dar și în exterior;
- Fără soluție financiară de reabilitare, având în vedere respingerea proiectului european care îl viza.
O clădire impunătoare desparte două străzi celebre ale Iașului: Cuza Vodă și Ștefan cel Mare. Suntem la kilometrul zero al orașului și o privire din fața statuii lui Alexandru Ioan Cuza ne dezvăluie un ansamblu arhitectonic de excepție pentru perioada în care a fost construit: Palatul Braunstein. Ridicat acum mai bine de un secol de un evreu român foarte bogat, monumentala construcție s-a dorit a fi, la începuturile sale, o reușită superioară Palatului domnesc de pe strada Lăpușneanu și cea mai importantă clădire a Pieței Unirii în care, în 1912, fusese inaugurată statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Dispus pe patru niveluri, Palatul Braunstein a fost construit pe ruinele altor clădiri deținute de respectivul proprietar pe Ulița Mare a Iașului (care avea să devină ulterior bulevardul Ștefan cel Mare), ansamblului fiindu-i adăugată în 1915 și o cupolă enormă. Clădirea este emblematică și unică în Iași, atât ca dimensiuni, ținând cont că este o inițiativă particulară, cât și ca dispunere în unghi, cu o curte interioară respectabilă.
Ceea ce atrage atenția privitorului este valorificarea extrem de ingenioasă a unghiului realizat de cele două axe principale ale Iașilor de altădată și maiestuozitatea ansamblului, raportat – repet – la clădirile urbei noastre din perioada respectivă. De asemenea, este demnă de observat dantelăria ce ornează exteriorul și pune în evidență etajele înalte și ferestrele enorme, diferite total de ceea ce noi numim, uzual, confort. Frumoasă este și cupola – de dimensiuni unice pentru o clădire particulară a Iașului – și care are un luminator circular, la rândul său acoperit cu o micro-cupolă.
Palatul a fost, împreună cu Hotelul Traian, martor al principalelor evenimente petrecute în ultima sută de ani. La început, destinația sa a fost de hotel de lux, probabil la fel de respectabil precum celebrul Hotel Traian. Venirea Primului Război Mondial a eliminat liniștea „la belle epoque” de dinainte de conflagrație, aici fiind încartiruiți, pe perioada în care orașul a devenit capitale României, ofițeri, având în vedere că populația orașului crescuse de patru ori. Proprietarul Alfred Braunstein nu a supraviețuit cu mult războiului și perioadei extrem de tulburi de după, murind în 1922, iar palatul pierzându-și destinația de hotel de lux. În 1932 au avut loc inundații catastrofale în centrul Iașului, mai multe clădiri din jur fiind afectate. În toată această perioadă, Palatul Braunstein a fost închiriat, aici ființând sedii de partide, magazine scumpe, bănci, farmacii, dar și locuințe ale unor funcționari ai vremii. În 1940, ansamblul a fost șubrezit de un mare cutremur care a făcut și victime, iar între 1941 și 1944 a fost bombardat de aviația sovietică, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Palatul Braunstein în comunism
După război, asemenea nenumăratelor clădiri impunătoare ale vremii, ansamblul din centrul orașului a fost naționalizat și a devenit proprietatea „oamenilor muncii”. În fapt, camerele palatului au devenit locuințe pentru noii constructori ai ordinii sociale (la etajele superioare) și sediu pentru magazinele cu tentă de „universal”. În anii șaptezeci ai secolului trecut, depășind cu bine și catastrofalul cutremur din 1977, aici ființa magazinul „Victoria” și vechiul sediu al C.E.C., la etaj fiind locuințe sociale; între timp, potentații vremii se mutaseră în blocurile socialiste construite, începând cu deceniul șase al aceluiași secol. Ulterior, cea mai mare parte din parterul generos a devenit sală de expoziție a artiștilor plastici din Iași. După revoluție, ca majoritatea clădirilor din centru, și palatul a făcut obiectul retrocedărilor, Primăria Iași devenind, prin cumpărare, proprietar de drept al întregii clădiri. Ca urmare, aici au ființat și ființează sedii de partide, asociații și organizații neguvernamentale, la etajele superioare păstrându-se încă, parțial, destinația de locuințe sociale.
Astăzi, Palatul Braunstein este o ruină. Acoperit, ca și fosta clădire a Coloseului Bragadiru, cu o hăinuță străvezie ce poartă desenele vechii fațade exterioare a edificiului, ansamblul este un pericol pentru locuitori și pentru trecători. Clădirea are risc seismic extrem de ridicat, iar la ultimul cutremur, din septembrie 2016, fapt mediatizat, bucăți din tencuială și dantelăria exterioară s-au rupt, căzând pe caldarâm.
Obiect al disputelor politice
Tot astăzi, Palatul este obiectul inutilelor bătălii politice. Vizat a fi consolidat, restaurat și inclus în circuitul istoric prin accesarea unui consistent proiect european, Palatul Braunstein nu s-a „calificat” pentru „finanțare”, datorită unor modificări arhitecturale ulterioare și redesenării peisajului edilitar după construcția inițială. Asta în afara unor surde și inutile dispute politicianiste care afectează – a câta oară?, Iașii „vechilor zidiri”. Cei 23 de milioane de lei, solicitați inițial Uniunii Europene pentru a fi folosiți pentru repunerea în valoare a monumentului, vor trebui acoperiți din firavul buget local. Greu de crezut că vom avea parte de o realizare în scurt timp, având în vedere experiențele nefaste ale lucrărilor edilitare locale.
O soluție ar fi un parteneriat public – privat. E clar că Primăria Iași ar pierde bruma de chirii subvenționate, dar ar putea câștiga restaurarea clădirii și includerea acesteia în circuitul turistic, singura șansă de dezvoltare reală a capitalei culturale a României. O idee care ar trebui poate macerată de autorități, pentru că, dacă ne uităm cu atenție în jur, vedem că ce este gestionat de mână privată arată bine și produce profit. Ce este gestionat de stat…
Adriana Radu
