Ne confruntam de cativa ani cu o mare criza atat in privinta sportului de masa cat si in privinta sportului de performanta. Adrian Cotan, fosta glorie a reprezentativei de fotbal a Iasului, in prezent antrenor al Centrului de Juniori al Politehnicii Iasi, ne spune cum poate fi depasita aceasta criza, dar si ce trebuie sa faca parintii pentru a atrage copiii catre sport.
- Cat de atrasi sunt copiii din ziua de azi de sport, raportat la generatiile anterioare?
Adrian Cotan: Cand m-am apucat de sport erau alte vremuri. Atunci copiii mergeau sa faca sport din placere, acum ii aduc parintii.Tin minte ca in 1981 am chiulit de la scoala pentru a participa la selectii. Pentru copiii din ziua de astazi exista mai multe tentatii, mai multe optiuni de a petrece timpul liber. Pe vremea noastra aveai doar doua ore de program la televizor, iar in rest iti petreceai timpul pe afara, in fata blocului, pe strada, in parcuri sau pe terenurile de sport ale scolilor. Bateam mingea ore intregi si astfel s-a dezvoltat afinitatea pentru sport. Astazi exista program non-stop la televizor, tablete, telefoane, internet, console de jocuri, iar pentru parinti este mai comod sa ii lase pe copii ”in lumea lor”. Copiii aleg mai degraba tentatia lumii virtuale decat efortul pentru un sport.
- De ce vin copiii din ziua de azi sa faca sport? Cat este pasiunea lor si cat este dorinta parintilor?
Adrian Cotan: Asa cum spuneam, in trecut copiii veneau singuri la sport ca fiind una dintre putinele pasiuni care se puteau dezvolta in acea perioada. Acum, peste 80% dintre acestia vin impinsi de la spate de parinti si nu neaparat in ideea de a-si descoperi un posibil talent si a face performanta, ci doar pentru a face miscare si a bifa o activitate extrascolara. Exista si copii sau tineri care se inscriu la un sport in ideea de a performa, dar, chiar daca sunt talentati si pasionati, sansele lor de reusita sunt infime datorita lipsei infrastructurii si a banilor care presupune astazi finantarea practicarii unui sport. Statul nu mai finanteaza sportul iar, de multe ori, parintii nu au resusrsele financiare sustinerii unui sportiv care doreste sa faca performanta.
- In scoala profesorii trateaza la “Diverse” educatia sportiva a tinerilor. Consecintele sunt vizibile cu ochiul liber. Vedem din ce in ce mai multi copii supraponderali, iar evolutia tehnologica( smartphone, tableta) a devenit dusmanul numarul 1 al sportului. Cum poate fi contracarat acest fenomen si cine ar trebui sa o faca?
Adrian Cotan: Problema pleaca de la Ministerul Invatamantului. La clasele primare, ca acolo este dezastrul, ar trebui sa existe un profesor de sport autorizat, cu multa rabdare, care sa faca sport cu copiii. Astazi, invatatorul este cel care preda si matematica si sport. De cele mai multe ori, ora de sport se transorma in ora de matematica sau de limba romana. Educatia sportiva este primordiala pentru sanatate, iar copiii pot fi indrumati spre o viata sanatoasa in primii ani de scoala. Daca se rateaza acel moment, este mai greu de corectat conduita lui pe parcursul urmatorilor ani. Scoala primara este momentul in care li se educa simturile, comportamentul, atitudinea si pasiunile.
- Liceele sportive si centrele de juniori reprezentau o pepiniera de talente. Ce s-a intamplat in ultimii ani de Iasul nu mai produce sportivi de performanta?
Adrian Cotan: Unul din factorii ce influenteaza acest aspect il constituie presiunea pusa de sponsori pe cluburile sportive. Acestia vor rezultate foarte bune intr-un timp foarte scurt. A disparut rabdarea cu cei tineri. Un tanar nu poate face usor trecerea de la juniorat la seniorat. Ganditi-va ca astazi, in municipiul Iasi exista o singura echipa de fotbal, respectiv Poli Iasi. Un tanar, oricat de talentat ar fi, are 0,1% sanse sa promoveze sa promoveze de la juniori direct la echipa mare. Nu exista alte echipe in divizii inferioare unde acesti tineri sa poata juca pentru a acumula experienta, pentru a se obisnui cu competitiile de seniori, pentru a creste in valoare. Antrenorii nu risca sa promoveze tineri in dauna rezultatelor pentru ca vor plati cu postul. Si atunci, acei tineri, dupa ce termina junioratul, se trezesc ca nu au unde sa joace. Merg la echipe din divizia judeteana, unde nu se fac antrenamente pentru performanta, se blazeaza si se sting ca ”foste viitoare glorii”. Echipe au fost, dar lipsa banilor si a unei infrastructuri adecvate au facut ca aceste cluburi sa dispara. Totul se invarte intr-un cerc vicios. Performanta nu se poate fara bani, fara investitii in infrastructura si fara rabdare. Uitati-va la Hagi cati bani a investit si cati ani a avut rabdare pentru a face performanta!
- Cum vedeti dumneavoastra “reabilitarea” Iasului din punct de vedere sportiv? Cum putem produce din nou sportivi de performanta?
Adrian Cotan: Problema numarul unu este infrastructura. Juniorii nu mai au unde sa joace. Sportul este subfinantat. Avem o singura sala de sport pentru toate sporturile. In momentul in care o sa avem legi clare pentru a putea atrage sponsori care sa investeasca in sport vom putea produce din nou sportivi de performanta. Investitiile trebuie sa plece de la baza, de la juniori, iar roadele vor fi culese peste ani cand acestia intra in competitiile de seniori..
- Care ar fi programul minimal de sport/miscare pentru o viata sanatoasa? Dar pentru performanta? La ce trebuie sa fie atenti parintii/copiii cand aleg ramura sportiva?
Adrian Cotan: Aceasta problema pleaca de la educatia de acasa. Vedem copii de 8 ani supraponderali, fara nicio disciplina in alimentatie si care nu fac deloc miscare. Pentru o viata sanatoasa sunt suficiente 30 de minute de miscare zilnic, neaparat in aer liber. Alegerea unui sport trebuie sa tina cont de calitatile fizice ale copilului, de motricitatea si de talentul acestuia. Pana la varsta de 12 ani copilul trebuie sa fie cel care isi alege sportul, nu parintii.
- In ultima perioada au aparut o sumedenie de asociatii/cluburi private. Unde se poate face performanta? La stat sau la privat?
Adrian Cotan: Performanta nu are limite. Se poate face in ambele parti cu multa munca si cu investitii pe masura. La privat se urmareste amortizarea investitiei, dar dispare rabdarea.
Rares Neamtu
