Stați că nici la trei litere nu-i cușeră treaba, că o seamă de polițai judiciari, carele lucră pentru instituție o început să se bășice de mama focului pe domni procorori, adecă colegii de treabă. O îndurat ei cât or îndurat, dar când o văzut că-și rup coatele de la genunchi să adune probe, ba despre unu, ba despre altu, apoi scriu, mai mult ca-n școală, dosare și rapoarte ca să-l cazeze pe respectivul în beci și răspectivul primește NUP de la procorori, o zis halt, pânâ aici.
Adică, dacă-i blat, spuneți-ne să ne mișcăm mai cu talent, mai tiptil, să nu facem valuri. Asta una. Dup-aia, o zis să nu-i mai puie să scrie hectare de hârtii care zac până faptele se prescriu, că-s mulți care vor să se lase de meserie și să se face cronicari ori scriitori de romane, că măcar citește cineva ceea ce ei produc cu sudoarea degetelor. Acuma, fie vorba-ntre noi, oamenii au dreptate, numai că și procedurilii au hazul lor și dacă faci imprudenția să te bagi în ele, o să constați că ceasornicăria este floare la ureche, la cât de sucite, îmbârligate și împletite-n-șpe sunt normele astea. Baftă!
Ghiță de la Arhiva de cadre
