În mod normal, iarna e nevoie de ceva frig ca să mai crape microbii, numai că la noi o venit tardiv de târziu și virușii nu numai că n-au sucombat, ba chiar zburdă cu frenezie cam ca hormonii primăvara. Și dacă-i vorba de hormoni, aflați că o început să freamăte, semn că primăvara nu-i departe. Păi, nu mai departe, vorbește lumea, cum că ginerele senatorului cu cioc din epoca de aur de după ’89, din notar s-o făcut artist agricol al poporului și-o început sezonul de însămânțare prin urbe, fără să-și consulte consoarta, adică pe șestache. Partea mai tristă e că, mneaei l-ar fi prins în exercițiu, taman în domițiliul conjugal și mai taman, cu nora mogulului betoanelor de la noi, Terciu, parcă, pe numele său. Deci … jihadul a fost un alint. Însă peste toate, uitați și mneavoastră, ce scurt e drumu de la ștampila notarului la cifa de beton. Inutil să mai pomenim de consecințe, așa că, ne vedem de treabă.
Serge, nu Sergiu, da?
