Am mai pomenit în spațiul ăsta despre nenea derectorul de ateneu, precum că-n una din încăperile edificiului se joacă un fel de monopoly, faza pe municipiu, după care urmează transpunerea în realitate printr-un circuit de țidule și cadouri palmate, ca toată lumea să fie mulțumită. De oarece vreme însă, tot ce mișcă sau se consumă în ateneu este atent dijmuit de dom derector, care nu vrea să lase nemica la voia întâmplării și s-o declarat dușmanul risipei. Asta pe față. În spate, sunt diverși prieteni ca frații, ce ciugulesc puțin câte puțin, nu mai mult, că acte culturale e buluc și e păcat să nu mănânce și ei o icră de la dom derector, mai cu seamă că n-o dat de băut când o fost uns pă foncție.
Nea Iancu de la sindicat
