– despre efectele gunoiului cu sclipici, ascuns sub covor –
Nu e vorba de fraţii romînezi Orban – PNL-istul de cabaret Ludovic şi funcţionăristul de birou Leonard. Deşi ambii ne oferă, la pachet, o lecţie perenă : mediocritatea lustruită corespunzător are întotdeauna şanse mari să ajungă în capul mesei – ca şef decorativ al celui mai glorios partid istoric romînesc ( Ludovic Orban ), ori ca-comisar european decorativ, de tip ” breloc ” ( Leonard Orban ).
Despre Victor Orban, vechiul & noul premier maghiar, e vorba. Iar dacă începeţi instantaneu să spumegaţi, strigînd că n-avem ce lecţii să luăm de la bozgori, vă invit să zgheraţi în altă parte. La fel îi invit să vorbească la alte mese pe cei care cred că e vorba de lecţiile de politică internă maghiară, rezultate din cifrele recentelor alegeri din Ungaria.
Nu concluziile privind ” tehnologia electorală ” sînt lecţia cea mai importantă a victoriei istorice, zdrobitoare, obţinute de ” semi-dictatorul ” şi ” anti-americanul ” Orban. Cea mai importantă lecţie e cea legată de Uniunea Europeană şi de democraţia occidentală, în ansamblul ei. Mai exact, de felul în care anchilozarea mentală a birocraţiilor democratice poate genera efecte toxice, sinucigaşe.
Da, Viktor Orban are multe defecte, iar ascensiunea lui continuă nu e deloc visul părinţilor fondatori ai UE. Dar Viktor Orban cel din 2018 e răspunsul de tip anticorp al unui organism social /statal la tratamentul greşit aplicat de medicii din Bruxelles şi Washington. Da, exact aşa.
Nu ofensiva spre Vest a lui Putin e vinovată de retorica populistă a lui Orban. Ci prostia şi lăcomia oarbă a Occidentului, care a gîndit în termeni de secol 19 : v-am adus libertate şi televiziune prin cablu, deci tăceţi naibii şi fiţi o piaţă cuminte pentru produsele noastre. V-am scăpat de lanţurile ruseşti, deci acceptaţi cuminţi zgarda NATO.
Evident, zgarda NATO, precum a spus-o explicit prezidentul Iohannis, e mai puţin rea decît lanţurile Tratatului de la Varşovia. Consumerismul occidental e un rău mai mic decît lipsurile extreme din dictatura comunistă. Problema e alta : dincolo de diferenţele esenţiale, noile alianţe politico-militare au început să miroase prea repede a dictat ” soft „: mîini de fier în mănuşi de catifea. Iar noi, săracii Estului, am început să ne trezim din vis şi să vedem că avem un statut de semi-colonii politice, economice şi militare. Cu ajutorul noilor fanarioţi băştinaşi de teapa lui Adrian Năstase & co.
Sau poate tot Putin e de vină că Parisul şi alte mari oraşe franceze au renunţat la serviciile scumpe şi proaste ale vestitei Veolia / Dalkia, cea mult-lăudată de complicii Nichita, Chirica & co, dar anchetată acum de procuratură ? Tot Putin e vinovat că generalul acoperit Isărescu a protejat jaful din băncile romîneşti, a ţinut partea băncilor străine şi a arătat mereu cu degetul spre prostimea cea rea şi lacomă ?
Viktor Orban a înţeles toate aceste lucruri evidente, a acţionat şi a cîştigat. După ce i-a fost clar că în retorica UE şi SUA e mult praf în ochi. Mult prea mult.
Nu, nu vreau în Uniunea Vamală a lui Putin şi nici în cvasi-dictatura lui, vreau tot în UE şi în NATO. Dar vreau să nu mai fiu prostit în faţă, ca un pigmeu de acum 150 de ani. Da, ştiu că nu există paradisul. Dar liturghii fără ţarcuri pentru săraci şi fără împărtăşanie din elicopter cred că s-ar putea. Altfel, o să ne împărtăşească ţarul Putin, aşa cum ştie el.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
