– despre mizeria securistică în ambalaj democratico-progresist –
Revista ” 22 „, farul democratizării şi europenizării Romîniei, a publicat recent o listă cu presupuşi colaboratori ai spionajului comunist din ultimii ani ai dictaturii lui Ceauşescu. Pe listă sînt destule nume cunoscute : proaspătul preşedinte al Academiei Romîne, Ioan Aurel Pop, ziaristul Cornel Nistorescu, dirijorul Horia Andreescu ş.a.m.d. Autorul articolului care conţine lista în cauză, prezentată drept probă clară a vinovăţiei celor prezenţi în ea, e un angajat al CNSAS, instituţia de stat care se ocupă de dosarele Securităţii.
Mulţi anti-comunişti şi anti-securişti ” au salutat călduros ” apariţia publică a acestei liste : securiştii dracului, turnători nenorociţi, bine vă face, aţi nenorocit atîta lume, iar acum staţi ascunşi, ca şobolanii, cu funcţii mari şi salarii / pensii grase. Huooo !
N-am nici un motiv să regret dictatura comunistă, iar cu Securitatea n-am avut de-a face, cel puţin în mod direct, oficial. Aşa că pot spune fără nici un dubiu ori vreo teamă : articolul din ” 22 ” e o mizerie de cea mai joasă speţă pavloviană, securistică şi manipulatorie. E o victorie post-factum, încă una, a unui mecanism de alienare şi de stîlcire a gîndirii libere.
Explic : lista în cauză e copia unui document oficial al Securităţii, care cuprinde mai multe nume, despre care se scrie că ar fi colaborat cu spionajul comunist. Trec peste detaliile arhivistice sau de ” intelligence ” şi observ un lucru elementar : din listă nu aflăm dacă există sau nu probe incontestabile că acele persoane au colaborat cu spionajul ceauşist. Nişte ofiţeri / generali de Securitate scriu asta, iar noi, ca nişte cîini ai lui Pavlov, ar trebui, automat, să credem că e aşa. Fiindcă s-a aprins becul pe care scrie ” 22 – Securitate „.
Să presupunem însă că n-am avea doar această simplă listă cu nume. Ci o declaraţie scrisă de mînă, prin care o persoană oarecare se angajează să colaboreze cu Securitatea. E asta o probă indiscutabilă că acea persoană merită dispreţul nostru ori efectele punitive ale legii ? Pentru un om normal dezvoltat din punct de vedere mental, nu e. Întîi trebuie dovedit că scrisul din document aparţine într-adevăr persoanei acuzate. Fiindcă, în zilele noastre, un fals credibil, îndreptat împotriva unei persoane incomode, e un lucru destul de simplu de făcut. Apoi, trebuie dovedit că angajamentul scris al persoanei respective a fost urmat de fapte reprobabile, care au făcut rău unor oameni nevinovaţi. Da, oricît de antipatic mi-ar fi Sorin Roşca-Stănescu ( şi mi-e foarte antipatic ), colaborarea lui cu serviciul anti-terorist al Securităţii e mai greu condamnabilă, fiindcă teroriştii omoară, de obicei, oameni nevinovaţi, indiferent de regimul politic al ţării-victime. Iar Roşca-Stănescu, oricît de dubios ar fi acum, a ajutat atunci la ţinerea sub control a terorismului din Romînia. Da, chiar dacă n-aţi aflat, au fost şi atunci atentate teroriste în Romînia, sau tentative de atentat. Reale, nu ficţiuni.
În fine, sînt gata să admit că şi în cazul lui Roşca-Stănescu n-avem probe că a făcut lucruri bune pentru comunitate şi că nişte ofiţeri de Securitate au spus / scris lucruri care nu pot fi probate ( deşi a proba asemenea lucruri nu-i deloc simplu ). Dar ce facem cu cei care au devenit nişte paria, fără vreo altă probă decît lista din ” 22″ ? Da, preşedintele Academiei se apără într-un mod jenant, dubios. Dar cu cei care nu se apără aşa ce facem ? Întîi îi condamnăm, pe urmă îi judecăm ?
Ce facem cu profesorul Ioan Caproşu, fost decan al Facultăţii de Istorie, a cărui poză a fost pusă de ” Ziarul de Iaşi ” pe prima pagină, ca ilustraţie la lista cu ” turnători ” ai Securităţii ? Ne ducem la uşa lui şi-l stuchim verbal, cum ne îndeamnă, implicit, „22 ” şi ” Ziarul de Iaşi ” ? Ori ne întrebăm întîi dacă avem vreo probă clară a culpei lui ?
Ne putem întreba şi altceva : de ce ” Ziarul de Iaşi ” nu pune pe prima pagină poza lui Daniel Condurache, actual prorector al Universităţii ” Gh. Asachi „, prezent şi el pe o listă asemănătoare ? Sau de ce discipolii profesorului Caproşu, ajuns acum la o vîrstă venerabilă, nu ies public, ca să ne spună ce fel de securist era sau nu era bătrînul medievist ?
Daniel Condurache nu e acuzat de ” turnătorie securistă „, cu poză pe prima pagină a ” Ziarului de Iaşi ” fiindcă e vechi prieten cu Alexandru Lăzescu ( GDS, ” 22 ” etc ), unul dintre stîlpii gazetei care ni-l ofeă drept ţap ispăşitor pe profesorul Caproşu. Iar acesta nu e susţinut de foştii lui discipolii fiindcă acum nu mai poate oferi doctorate, burse, recomandări etc. Şi fiindcă a fost mereu un colţos nesuferit. Simplu, nu ?
Da, democraţia e mai complicată decît dictatura. Fiindcă te obligă să gîndeşti mai mult. Iar becurile lui Pavlov nu fac lumină, ci întuneric. Chiar dacă pe ele scrie ” 22 ” sau ” Ziarul de Iaşi „.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
