Când ai apucat să guști din binefacerile politicii, dar ai scăpat lingura până la cot, o mai iei și peste mâncătoare, că … oameni suntem. Apoi se trece o perioadă pe tușă până se calmează apele și brust te-apucă dorul vremilor trecute. Cam așa ar fi pățit și dom Crăciunescu de la Pășcani, ș-acuma nu știe cum să mai steie pe lângă șăfu ALDE de la noi, poate, poate, prinde un ciolănaș de aperitiv în douăzeci, douăzeci. Acuma, cunoscându-l pe Văru cu adeneu armenesc, nu credem că intenția acestuia de a-l planta pe Crăciunescu șăf de filială în orașul natal va fi pe degeaba, așa că așteptăm zumzete de la negocieri, care musai or să fie la un loc umbros, la fereală de cercănele găinilor evazioniste ce ar fi urmat a fi impozitate de dom depotat anu trecut.
Salam Alecu
