De când cu moțiunea asta, am aflat că mai există și PNL-ul pe lumea asta, ba chiar are și-un lider în persoana lui Orban, care și-a adus aminte că ar cam trebui să facă ceva, să nu zică cei de la putere că, o bate-n cap să face floare. Nu știm dacă s-a obosit careva să citească textul moțiunii mai pe îndelete, dar cei de la „partid“ au făcut-o și i-au răspuns prin vocea șefei executivului ca fiind o listă de falsuri. Acuma dincolo de duritatea termenului, înclin să cred că, iar s-au invocat niște motive scoase din puțul gândirii, în locul cifrelor și efectelor concrete, adică cu subiect și predicat. Pe același filon și presa dâmbovițeană, cât de cât serioasă, dădeau prezumtiv respinsă și această moțiune, încurajată în pronostic și de comportamentul curviriu al UDMR-ului cu al său „nem todom“ când e vorba să facă politică pe bune. Așa că, graficul moțiunilor regulamentare a fost acoperit cu brio, și majoritarii, și minoritarii urmând să plece într-o vacanță … etc., etc.
În urbea noastră, mai nou, avem un steag aburcat pe un catarg sănătos, plantat în parculețul de lângă Podu Roș la o înălțime care să eclipseze biserica lipovenească, cea cu tablă aurită și eventual să le aducă aminte celor din sediul BCR, că sunt români. Ce nu am înțeles este motivul pentru care a fost plantat acolo. Din ce știu, simbolurile „de tărie națională“ ori se pun pe un edificiu iconic pentru urbea ce-l deține, ori pe o culme care să domine așezarea. Și noi avem nu mai puțin de șapte coline, toate ocupate deocamdată, astfel că flamura națională poposește … între coline, mai la dos. Bun. A fost și ziua lui „drapelul naționale“ și toată lumea s-o bulucit pe … Independenței, cu fanfări, vipuști și chipiuri, bașca cravăți și pălării, semn că cineva s-o întrebuințat serios pentru organizare. Da, dar o uitat de steagul cel nou, cu care junele dom premare e fleașcă de mândru pe facebook. Cum ar zice un strămoș, „țara arde și noi cumpărăm gaz“. Mândru!
Văru
