Până prin ’89, dacă îți venea cineva din America, prima întrebare era … dacă nu ți-o adus o pereche de blugi. Și-o ținut o vreme bună dacă nu cumva și azi mai e valabilă, că o pereche de nădragi americani orighinali o ajuns cam cât juma de chenzină și nici așa nu-i sigur dacă nu cumva-s făcuți prin Podu Iloaiei. Bun. După ’89, americanii au venit pe la noi să ne învețe cam cum e cu drogurile și alte daraveli occidentale, mai cu seamă pe oamenii aflați în prima linie de acțiune, respectiv milițiștii. Treaba asta s-o petrecut la noi, cam când era dom Plai șăful acestei categorii profesionale și oamenii s-au pus cu burta pe carte și o învățat meserie de la colegii de peste ocean. Acuma americanii au adus echipamente, scule, miniscule pe care nu mai avea rost ca să le iei înapoi, nu de alta, dar plăteau în plus la avion, așa că le-o lăsat în dotarea alor noștri. Numai că, în conformitate cu regulamentul, astea ar fi trebuit băgate într-un inventar ceva. Ei, canci! Unde mai găsești acareturi cu Made in USA? Așa că ce-i din eșalon o dat-o la pace și dom Plai s-o pomenit în ograda domicilieră cu ditamai cortu de decontaminare, american ce-i drept, pe post de umbrar sau foișor, pentru vremuri cu cod portocaliu de ultraviolete și pericol de pârlire solară, a se ceti insolație, pentru că prin pânza aia nu trece razele nici cu slujbe, deci numai bun. Aferim!
