Muzeul Satului a fost inființat în anul 1998, adică acum 20 de ani, când comuna Tătăruși împlinea 600 de ani de atestare documentară.
V-ați imaginat că într-o comună poate exista un loc în care tradițiile se păstrează de-a pururi? Ei bine, dacă vă veți afla, la un moment dat, prin comuna Tătăruși, nu ezitați să vizitați Muzeul Satului. Veți găsi acolo obiecte de o valoare inestimabilă, care vorbesc despre istoria, viața și cultura locuitorilor din Tătăruși.
Despre începuturi
Muzeul Satului a fost inființat în anul 1998, adică acum 20 de ani, când comuna Tătăruși împlinea 600 de ani de atestare documentară. Cu ocazia evenimentelor care s-au derulat atunci, profesorul Dumitru Gafița a avut ideea înființării unui Muzeu al satului. Oamenii locului păstraseră multe obiecte vechi și era păcat să nu le adune într-un singur loc.
A fost aleasă o casă construită la sfârșitul secolului al XIX-lea de către arendașul moșiei Tătăruși, Nicu C. Ioan, cunoscut drept boierul Nicu Ion. De-a lungul timpului, clădirea a fost pe rând locuință, ocol silvic, post de miliție, internat, școală și grădiniță.
La început, muzeul a avut trei încăperi, dar, pentru ca localnicii găseau prin șoproane tot felul de lucruri care aparținuseră părinților sau bunicilor, autoritățile au decis să mai amenajeze câteva camere pentru muzeu. În anul 2012, cand s-a întâmplat acest lucru, s-au investit 16.000 de lei, bani cu care a fost reparat acoperișul și s-au amenajat camerele. Așa s-a ajuns ca muzeul să aibă acum șapte camere, iar până la sfârșitul acestui an să mai fie încă una. „Muzeul conține peste 1.000 de piese, toate fiind adunate de la locuitorii din comună, nu este nimic adus străin. Primim cu dragoste, dintotdeauna, vizitatori. Acest muzeu este cartea noastră de identitate”, ne spune profesorul Dumitru Gafița, curatorul muzeului.
Istoria de ieri și de azi
Pășim cu emoție în această casă care mai păstrează mirosul de vechi. Colecțiile cu exponate sunt aranjate frumos, cu o grijă deosebită, și fiecare dintre lucruri are câte o plăcuță cu denumirea. Doar multe dintre ele au dispărut demult din gospodării, locul lor fiind luat de unelte noi, moderne…
Prima cameră, numită „Camera de locuit”, are un pat acoperit cu un așternut țesut la război, un blidar cu vase din lut, obiecte din lemn folosite în trecut la bucătărie, un război de țesut, fiare vechi de călcat care se încărcau cu jar, și câteva copăi din lemn.
În a doua cameră, pe lângă alte obiecte, se află o moară de lemn. Ochiul se desfată în camera în care sunt expuse costume populare vechi. Sunt 50 de astfel de costume, și bărbătești, și femeiești. Într-o altă cameră pereții sunt plini cu diplome, iar una dintre cele mai vechi este din anul 1951.
Perioada comunismului nu a fost exclusă – găsim în muzeu șnururile comandanților de grupă, detașament și unitate, dar și câteva insigne de pionieri.
În camera de la intrare pereții sunt plini cu diplome mai noi, iar la loc de cinste, pe peretele din față stă scrisă legenda lui Tătăruși încadrată de două covoare bine conservate. Tot aici găsim și o expoziție cu icoane, goblenuri lucrate manual, de o frumusețe rară, obiecte decorative din lemn. Cine dorește poate cumpăra asemenea obiecte. În alt loc, în mijlocul încăperii, sunt două vitrine cu bani vechi și obiecte din neolitic.
În ultimele două camere sunt expuse covoare, așternuturi de pat și costume populare.
Altarul lui Alexandru Vasiliu-Tătăruși
Am lăsat la urmă camera principală, unde, odată intrat, ai impresia ca îți vorbește învățătorul Alexandru Vasiliu-Tătăruși. De fapt, e un mic altar închinat marelui om de cultură. Este personalitatea comunei de care sătenii sunt foarte mândri. Au și de ce. A fost unul dintre culegătorii care s-au dedicat scoaterii folclorului la lumină. A fost primul învățător din sat,și, în toată cariera lui, și-a dedicat activitatea pedagogiei și culegerii de folclor. A scris cartea Cântece, urături și bocete de-ale poporului, publicată în 1909. Se află la loc de cinste în biblioteca muzeului.
Camera păstreaza costumul național pe care îl îmbrăca la diferitele evenimente și călătorii prin țară, împreună cu fluierul de care nu se despărțea niciodată… Sunt și câteva tablouri pictate care îl înfățișează pe învățător. Sub unul dintre acestea stă scrisă o inscripție: “…Să se știe pe ici, pe colea, că și satul nostru, Tătăruși, se află pe lume, și că din satul nostru se poate culege ceva din știința poporului”.
Alexandru Vasiliu-Tătăruși a trăit între anii 1876 si 1945.
De văzut la orice oră
Ca orice instituție de cultură care se respectă, Muzeul satului are un orar de vizitare: marți, miercuri, joi și duminică, între orele 9.00 și 13.00, iar vinerea, intre orele 16 și 20. Dar profesorul Gafița ne spune un secret: “Eu locuiesc vizavi de muzeu, și, dacă vrea cineva să intre și să vadă bogățiile de aici, să sune la numărul de telefon care este scris sub orar sau să bată în poartă la mine. Sunt întotdeauna fericit să-i ghidez pe vizitatori. Cei mai mulți sunt copii care vin în vizită cu ocazia unor teme planificate de pofesorii sau învățătorii lor. În cei 20 de ani de existență, câteva mii de vizitatori i-au trecut pragul”.
Deci, nu uitați! Când veți trece prin Tătăruși, zăboviți puțin la Muzeul Satului, un loc plin de legendă și istorie. Intrarea este liberă! Și sigur nu veți regreta.
