Recenta scrisoare deschisă a doamnei Ecaterina Andronescu, adresată membrilor PSD, ar putea declanșa un proces îndelung așteptat – și, ar spune unii, mult întârziat – de clarificări în interiorul partidului. Cel mai probabil, evenimentele de la centru vor genera replici în teritoriu sau, dacă există deja situații de conflict, le vor influența. În această ultimă categorie intră și municipiul Iași, pol de dizidență construit de primarul Mihai Chirica.
Senator al principalului partid de guvernământ, fost vicepreședinte și fost ministru, doamna Andronescu este o persoană a cărei voce se poate face oricând auzită, indiferent de poziția oficială și neoficială în ierarhia de putere a zilei. Reacțiile grupului de la vârf nu au întârziat să apară, iar zilele și săptămânile următoare ar putea fi marcate de replici și contrareplici publice, dar și de o intensă activitate în subteran.
Textul scrisorii este un excelent model de discurs partinic, în sensul că doamna Andronescu vrea să discute doar cu membrii PSD, nu cu întreaga societate. Scopul ce animă întregul demers este menținerea partidului la putere – buna guvernare nu joacă decât un rol secundar, acela de mijloc prin care obiectivul este atins. Probabil că autoarea ar fi utilizat un alt limbaj dacă ar fi fost vorba de un alt tip de enunț, dar speculațiile nu au rost. În orice caz, proba cea mai convingătoare a caracterului partinic este raportarea la evenimentele din 10 august: demonstrația și reacția forțelor de ordine nu sunt menționate explicit. Doamna Andronescu recunoaște că s-au întâmplat lucruri rele și se teme de pericole pentru partid, dar nu critică public vreun comportament al instituțiilor statului sau al puterii din care ea însăși face parte. În mod normal, dacă vreun adversar din partid ar dori sancționarea domniei sale, ar avea mari dificultăți să dovedească încălcarea statutului.
Pe fond, însă, mai toată lumea din PSD și din afara lui știe că fostul ministru al Educației vrea declanșarea revoltei fără a spera prea mult în victorie. Cu experiența politică acumulată pe parcursul a douăzeci și opt de ani post-decembriști (cărora li se adaugă vreo câțiva înainte de 1989), doamna Andronescu știe că e nevoie de mult mai mult decât de o demonstrație de genul celei din 10 august pentru a forța debarcarea unui lider autoritar, domnul Liviu Dragnea, și a unei echipe de conducere atent epurate de orice element periculos. La fel, e nevoie de mult mai mult pentru a-și face colegii să se dezică de doamna Viorica Dăncilă, o persoană care impresionează tocmai prin – dacă nu cumva doar prin – fidelitatea față de partid și lider.
Și ajungem, în acest caz, la relația specială între doamna Andronescu și domnul Victor Ponta, liderul incontestabil al Pro România, un partid (încă) mic, interesat de relansare. Desigur că domnul Ponta ar prefera ca aliații săi rămași în PSD să câștige puterea în partid, rechemându-l ca lider. Dar, în caz de eșec, are nevoie de timp pentru a pregăti, în Pro România, anul electoral 2019. Așadar, o clarificare rapidă a raportului de forțe în PSD ar fi importantă pentru el și partizanii săi – iar doamna Andronescu poate fi încadrată în această categorie.
Totuși, nu putem ști dacă gestul fostului ministru al Educației este cu adevărat parte dintr-un plan politic. Planurile se fac, se desfac și se ajustează mereu în funcție de condițiile zilei. Vom vedea, în curând, dacă momentul 10 august se va dovedi suficient de important încât să genereze asemenea adaptări.
