Deși avionul este cel mai sigur mod de transport, istoria nu duce lipsă de accidente aviatice. Iar în rarele ocazii când au loc, accidentele aviatice se soldează cu sute de morți și afectează viețile a mii de oameni.
Un astfel de dezastru s-a petrecut în 1996, când, din cauza barierelor lingvistice și a tehnologiei depășite, două avioane s-au ciocnit în spațiul aerian al Indiei. În această tragedie, care este considerată unul dintre cele mai mari accidente aviatice din istorie, au pierit 351 de oameni.
Minutele dinaintea dezastrului
În seara zilei de 12 noiembrie 1996, comandantul Ghenadi Cerapanov a informat punctul de control aerian din New Delhi că avea să coboare de la 7.000 de metri la 5.500 de metri altitudine, pe măsură ce se apropia de Aeroportul Internațional Ghandi.
Bucăți contorsionate din fuzelajele avioanelor, a doua zi după accidentul aviatic de la Charkhi Dadri
V. K. Dutta, un controlor de trafic aerian experimentat, care fusese recent promovat, i-a acordat lui Cerapanov permisiunea de a coborî la 4.500 de metri. Pilotul a confirmat că zborul 1907 al Liniilor Ariene Kazahe avea să coboare la 4.500 de metri.
Era vorba de un avion model Iliușin 76.
Între timp, căpitanul A. L. Shbaly, comandantul zborul 763 al Liniilor Aeriene Saudite (un Boeing 747) le-a comunicat celor de la punctul de control că se afla la altitudinea 3.000 de metri. Același controlor Dutta i-a acordat permisiunea de a urca la 4.200 de metri.
Zborul 763 decola din Delhi de trei ori pe săptămână și echipajul aparatului Boeing 747 cunoștea rutina și se încadrase în timp. Avionul kazah se îndrepta spre aeroport, în timp ce avionul saudit tocmai decolase de pe el.
Turnul de control i-a comunicat pilotul kazah că un alt avion se afla la o distanță de 22 de kilometri. Controlorii au presupus că avioanele se vor intersecta la o distanță de 1.600 de metri. S-au înșelat amarnic.
Accidente aviatice devastatoare – Impactul
Ambele avioanele zburau cu peste 480 de kilometri la oră și s-au ciocnit cu o forță de 700 de ori mai mare decât cea a unui accident auto. Pe radarul său depășit din punct de vedere tehnologic, Dutta a văzut două puncte care s-au contopit, iar apoi au dispărut.
În jurul orei 18:40, cei de la sol au observat o minge de foc pe cer, de deasupra regiunii Charkhi Dadri, din apropiere de New Delhi. Apoi, din mingea de foc au început să cadă bucăți uriașe de avion.
Bucățile de avion s-au împrăștiat pe o suprafață de 9,6 kilometri. Trei sau patru oameni au supraviețuit impactului inițial, însă au murit la scurt timp după ce avioanele au căzut la sol.
„Am văzut o minge de foc, ca și cum ar fi explodat o cantitate uriașă de gaz. Apoi, a urmat o bubuitură mai mare decât orice tunet pe care l-am auzit vreodată”, a declarat un martor al tragediei.
Un pilot din Forțele Aeriene ale SUA, care zbura cu un avion C-141, a văzut consecințele imediate ale coliziunii.
„Am văzut că în partea dreaptă s-a format un nor mare de foc, cu o strălucire portocalie. Apoi, două mingi de foc s-au desprins din nor și au căzut la pământ în mai puțin de un minut”, a relatat pilotul.
Consecințele și investigația
Imediat după accident, echipele de intervenție și mass-media au ajuns la locul incidentului. În aer se simțea un puternic miros de carne arsă.
Sute de cadavre erau împrăștiate pe sol. Bucățile desprinse din aparatele de zbor erau încă fierbinți, iar salvatorii se mișcau greu printre ele. Cele mai multe victime ale coliziunii erau cetățeni indieni.
La bordul avionul saudit se aflau 312 oameni, în timp ce avionul kazah, care era mult mai mic, transporta 39 de persoane. Investigatorii au luat în considerare mai mulți factori în legătură cu cauzele accidentului, însă oficialii indieni spun că cea mai mare parte din vină o poartă echipajul avionului kazah.
Potrivit investigatorilor, piloții avionului kazah obișnuiau să zboare cu avioane sovietice și să folosească sistemul metric de măsurare. Pe de altă parte, cei de la turnul de control din New Delhi a dat instrucțiuni conform sistemului anglo-saxon de unități.
În loc să exprime distanța în metri, punctul de control le-a transmis ambelor avioanele să coboare, respectiv să urce la o anumită altitudine folosind piciorul (foot) drept unitate de măsură.
Comunicarea a fost îngreunată și mai mult din cauză că echipajul kazah nu se descurca prea bine în limba engleză. Potrivit transcrierilor comunicării dintre sol și echipaje, controlorii de trafic au acționat corespunzător.
Ei au avertizat fiecare dintre cele două avioane că în apropiere se afla un alt avion. Așadar, echipajele avioanelor știau că în raza vizuală se afla un alt avion și că cele două aeronave se apropiau cu repeziciune una de alta.
Lipsa îmbunătățirilor tehnologice
Civili și membri ai echipelor de salvare transportă trupul unei victime de la locul prăbușirii
Tehnologia (sau, mai precis, lipsa acesteia) stă la baza multor accidente aviatice. Așa s-a întâmplat și în acest caz. Pe 1 iunie 1996, avioanele care tranzitau spațiul aerian indian trebuiau să-și fi îmbunătățit dispozitivele tehnologice astfel încât să fie avertizate când un alt avion se apropia.
Avionul saudit avea la bord o astfel de tehnologie, un repetor de impulsuri, însă echipamentele din turnul de control din New Delhi nu foloseau încă această tehnologie.
Radarul care trebuia să comunice cu repetorul de impulsuri nu fusese încă instalat, așa că sistemul de alertă în caz de proximitate nu funcționa. Din cauza neajunsurilor tehnologice, nu se putea ști dacă avioanele se aflau la altitudinea corespunzătoare, indicată de turnul de control.
Mai mult, pilotului kazah a coborât la mai puțin de 4.500 de metri altitudine, fără permisiunea turnului de control.
Moștenirea istorică
Coliziunea aeriană de la Charkhi Dadri ocupă locul al treilea între cele mai mari accidente aeriene, cu un total de 351 de morți. Dezastrul aflat pe locul doi în top a avut loc pe 12 august 1985.
Atunci, 520 de oameni aflați la bordul zborului 123 al liniilor aeriene japoneze au murit în urma unei decompresii a aeronavei. Boeing-ul model 747 s-a izbit de un munte, la 32 de minute după ce cabina s-a depresurizat.
Primul loc în topul celor mai dezastruoase accidente aviatice îl ocupă un eveniment care a avut loc pe 27 martie 1977. Atunci, 538 de oameni au murit în Tenerife.
Un Boeing 747 al Liniilor Aeriene KLM iniția procedura de decolare de pe aeroport, când s-a lovit de un avion cu reacție al Pan Am, care se afla la sol.
Grație tehnologiei moderne, sistemelor radar mai bune și software-ului avansat, atfel de accidente aviatice sunt doar o notă de subsol a istoriei aviatice, chiar dacă cerul este mult mai aglomerat acum decât cu 20 de ani în urmă.
Sursa : https://incredibilia.ro/accidente-aviatice-devastatoare/
