Republica Moldova a generat multiple discuții nu tocmai pozitive în ultimele săptămâni. Știrile care vin din Chișinău seamănă tot mai mult cu știri din ”Republica Absurdistan”. Pentru a înțelege mai bine care este clasa politică moldovenească ce și-a asumat rolul de a distruge și a arunca tănărul stat în dizgrația întregii lumi democratice, ar trebui să cunoaștem principalii actori și principalele partide de pe arena politică. Și, desigur, ar trebui să vedem și care este relația partidelor basarabene cu Bucureștiul.
Principalul partid care dirijează tot în Republica Modova este Partidul Democrat din Moldova (PDM). Dacă e să ne uităm în istoria apariției sale, PDM este unul dintre vechile partide moldovenești, apărut la sfărșitul anilor 90, fiind condus mulți ani de Dumitru Diacov. Pe parcursul anilor, Diacov, fost președinte al Parlamentului Republicii Moldova, jurnalist de profesie (e adevărat că de mult timp nimeni n-a văzut un material jurnalistic semnat de el), a știut să-și mențină mereu partidul la suprafață. De la fondare în 1997 și până acum, PDM a avut un singur scrutin când n-a reușit să treacă în legislativ, aprilie 2009.
Nu s-a vorbit despre Unire
Politicienii care au condus PDM nu au fost ”suspectați” vreodată de mare dragoste pentru România și București, chiar dacă, partidul are susținerea PSD din România. Dumitru Diacov, care rămâne până azi președintele de onoare al partidului, cunoaște bine întreaga clasă politică de la București încă de pe timpul când făcea parte din nomenclatura comunistă, dar și din perioada 1989-1993, atunci când transmitea știri despre evenimentele din România pentru agenția de știri TASS. Subiectul unei uniri cu România, Diacov l-a tratat mereu ca pe unul secundar.
Dumitru Diacov, pentru ziarul Timpul, 2017: ”Mă cunosc cu 90 la sută dintre politicienii din România. Am discutat practic cu toți oamenii importanți în diferiți ani, dar niciodată nici un demnitar român nu a vorbit cu mine despre Unire. România astăzi nu este în stare să ducă această povară, dacă e să vorbim serios. Poate că peste 100 de ani se va asimila totul și va fi un proiect real.”
Abia recent Diacov a vorbit despre despre faptul că limba totuși e română. „Societatea este divizată şi în această chestiune. Şi unii consideră că trebuie să fie limba moldovenească, alţii consideră că trebuie să fie limba română. Eu consider de mulţi ani că era bine să fie scris. „limba română”. Punct!”, declara președintele de onoare al PDM pentru Europa Liberă.
De la comunism la democrație
Un alt personaj care poate să spună multe despre relația democraților moldoveni cu România este Marian Lupu, fost președinte al PDM. La Chișinău este bine cunoscută atitudinea ostilă a lui Marian Lupu față de subiectul unirii și față de denumirea limbii, pe care tot insită să o numească ”moldovenească”.
”Aceste evenimente, chiar daca ele sunt promovate de grupuri marginale, vin să formeze o impresie că acest subiect, adică distrugerea statalității Republicii Moldova și unirea cu alt stat, ar fi punctul unu pe agenda națională, ceea ce este fals” ori „Din punct de vedere științific, vorbesc limba română, din punct de vedere politic –limba moldovenească!” sunt doar două declarații lansate pe parcursul anilor de fostul communist Marian Lupu, transformat în 2009 în democrat odată cu preluarea președinției PDM.
Plahotniuc pentru moldoveni, Ulinici pentru români
Imaginea despre democrații moldoveni nu ar fi completă fără a vedea care este opinia și relația cu România a oligarhului Vladimir Plahotniuc, actualul președinte PDM. Plahotniuc este cetățean român, însă în pașaportul eliberat de România acesta poartă numele de Vladimir Ulinici. Autoritățile de la București nu au reușit să explice nici până acum de ce un cetățean moldovean are o identitate diferită în România. Totodată, relația lui Plahotniuc cu Bucureștiul este una foarte strânsă, afacerile lui fiind de multe ori întrepătrunse cu afacerile unor personaje de pe malul drept al Prutului. Mai mult, pe parcursul anilor oligarhul moldovean a avut în preajma sa un șir întreg de consilieri ori jurnaliști români. Unul dintre aceștia fiind chiar Cosmin Gușă, actualul proprietar Realitatea TV, ori jurnalistul Cristian Tabără, care se află și acum la una dintre multiplele televiziuni finanțate de Plahotniuc.
Toate aceste detalii însă nu-l fac pe Plahotniuc un mare susținător și promotor al românismului. Ultimele evenimente legate de marșul unionist din 1 septembrie, unde poliția moldovenească a folosit forța la adresa participanților, ne demonstrează că Plahotniuc este un statalism moldovean, care apelează la București doar din interes, fără a avea vreo intenție de apropiere mai mare cu România.
Susțin limba moldovenească
Următorul partid care se află în arcul guvernamental moldovean este Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), condus acum de fostul premier comunist Zinaida Greceanîi, după ce Igor Dodon a câștigat alegerile prezidențiale. Greceanîi este o promotoare a moldovenismului încă de pe timpul când se afla în anturajului fostului președinte Vladimir Voronin. Metamorfoza din comunistă în socialistă n-a adus vreo schimbare și în atitudinea Zinaidei Greceanîi față de limba română.
”Majoritatea covîrșitoare a cetățenilor Republicii Moldova consideră drept limbă de stat și limbă maternă – limba moldovenească. Limba noastră – este mîndria, principiul fundamental al identității și al percepției noastre asupra lumii”, spunea Greceanîi într-o adresare către cetățeni chiar pe 31 august 2018, atunci când s-au aniversat 29 de ani de la instituirea la Chișinău a sărbătorii ”Limba noastră”.
Greceanîi declara la începutul lui 2018 că, una din prioritățile PSRM este să scoată în afara legii unionismul. „Lupta va fi foarte aprigă – va exista statul Republica Moldova sau nu va exista pe viitor pe harta lumii. Noi o să utilizăm toate forțele și toate căile legale ca Republica Moldova să rămână ca stat”, afirma în februarie Greceanîi.
Nu am să amintesc mai multe despre relația cu România și atitudinea față de idea unirii a lui Igor Dodon. Acesta, de drept, nu mai este parte a PSRM, pentru că Constituția Republicii Moldova scrie că președintele nu trebuie să fie membru de partid după ce depune jurământul, chiar dacă, de facto, Dodon a rămas principal portavoce a socialiștilor moldoveni.
Pactul cu PDM
Pe lângă PDM și PSRM, din actualul partid de guvenare face parte și Partidul Popular European din Moldova, condus de fostul premier Iurie Leancă. Pactul actual cu PDM a transformat echipa fostului liberal-democrat într-una care nu are voce și nu poate influența cu nimic evenimentele de la Chișinău. Chiar dacă Leancă și mai mulți din aturajul său se declară a fi români, aceste declarații rămân a fi cuvinte goale.
Un alt actor al scenei politice este Partidul Șor, înființat de Ilan Shor, primarul orașului Orhei, condamnat în dosarul furtului miliardului din sistemul bancar. Creșterea influenței acestui partid și aflarea în libertate a lui Shor, chiar dacă are o condamnare cu executare în prima instanță, nu poate fi decât un deal cu oligarhul Vladimir Plahotniuc. Relația lui Ilan Shor față de România și de unionism este una ostilă. Tot ce a promovat până acum acest personaj condamnat este un modovenism din timpul URSS, iar oamenii cu care s-a înconjurat sunt figuri care au tangență cu propaganda rusească debarcată la Chișinău.
Opoziție fără ecou
Din opoziție fac parte acum câteva formațiuni politice. Noile formațiuni apărute în ultimii 3 ani – Partidul Platforma Democrație și Adevăr, condus de Andrei Năstase, Partidul Acțiune și Adevăr, condus de Maia Sandu, și Partidul Unității Naționale, condus de Anatol Șalaru. Pe lângă acestea, opoziția moldovenească este completată de Partidul Liberal Democrat, cu președintele Tudor Deliu, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, condus în continuare de Vladimir Voronin, și Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu.
Dintre cele trei formațiuni noi apărute la Chișinău, cea mai apropiată de România și cel care promovează deschis reunirea este Partidul Unității Naționale (PUN). Totodată, PUN este un partid apropiat de Traian Băsescu, acesta având chiar funcția de președinte de onoare a formațiunii politice.
Celălalt partid care pledează deschis pentru apropierea de România este Partidul Liberal (PL) al lui Mihai Ghimpu. Ultimii ani însă, PL ”a plătit” scump pentru că a fost la guvernare cu formațiunea lui Plahotniuc, acesta renunțând la coaliția cu Ghimpu după ce l-a cooptat la guvernare pe Iurie Leancă.
Cât de mult ”iubește” România fostul președinte Vladimir Voronin, actualul președinte al Partidului Comuniștilor, cred că știe orice român. Amintesc aici doar declarația fantasmagorică a lui Voronin din aprilie 2009, atunci când acuza România că a încercat să însceneze o lovitură de stat la Chișinău.
PLDM promova unirea cu Romania
Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), o formațiune ce a fost condusă ani în șir de fostul premier Vladimir Filat, condamnat acum la ani de pușcărie într-un dosar ce are tangență cu furtul miliardului din sistemul bancar, a promovat mereu o politică de ”iubire platonică” față de România. Actualii lideri liberal-democrați sunt atât de preocupați de a scăpa de la pieire partidul, încât, subiectele legate de România și unionism practic nici nu se află în discursul lor public.
Dacă cu PUN, PL, PLDM și comuniștii moldoveni situația e clară, mult mai incertă este viziunea celorlalte formațiuni din opoziție. Cât n-ar fi de straniu dar, în ultima perioadă, o diferență tot mai mare apare în discursul Maiei Sandu față de discursul mult mai statalist al lui Andrei Năstase. Ultimul a rămas în dizgrația unioniștilor, chiar dacă în alegerile din turul doi pentru primăria Chișinău unioniștii l-au susținut. Istoria este mai veche, unioniștii rămânând supărați pe Năstase din 2015, atunci când acesta le-a cerut tinerilor unioniști veniți să protesteze să părăsească Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. Acest incident a fost completat de multiplele bâlbâieli ale lui Năstase legate de subiectul unirii.
Fiind impusă de situația politică complicată, Maia Sandu tot mai des devine susținătoarea curentului unionist. Sandu nu promovează deschis unirea, însă a participat alături de echipa sa, la 25 martie, în Piața Marii Adunări Naționale, unde a avut loc evenimentul ce a marcat o sută de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Tot Maia Sandu a fost una dintre vocile care a condamnat comportamentul polițiștilor la evenimentele din 27 august- 1 septembrie organizate de tinerii unioniști.
Lista partidelor politice de la Chișinău este mult mai lungă. Aceste formațiuni însă sunt atât de invizibile pe scena politică, încât nici nu cred că este nevoie de a fi amintite în acest exercițiu de radiografie a scenei politice de la Chișinău.
