Lectia de viata a unui chirurg de etnie roma.Din casuta ursarilor ieseni,in salile spitalului universitar „SAINT ELOI”,din Montpellier

0
9621

Chirurg de etnie romă: „Răutăţile şi batjocora colegilor mi-au dat puterea de a lupta cu destinul”

Chiar dacă etnia ei i-a pus piedici de-a lungul vieții, Alina Călin Frij se poate lăuda că a reușit să demonstreze că dacă îți dorești cu adevărat, poți ajunge în vârf. De etnie romă, tânăra a reușit să facă față atitudinii jignitoare și răutăcioace a foștilor colegi de clasă, sau chiar profesori și a ajuns astăzi să fie medic chirurg rezident la într-un spital important din Iași.

Născută într-o localitate din Podu Iloaiei, într-o căsuță de țară, din neam de ursari, Alina Călin Frij a demonstrat tuturor că poți să răzbați în viață chiar dacă ești de etnie romă. Cu o mamă casnică, un tată care a bătut Europa în lung și în lat la volanul unui tir și încă patru frați acasă, tânăra a reușit să își îndeplinească visul la care mulți nici nu îndrăzneau să viseze.

Cele mai grele momente au fost în special cele de la școală, când atât colegii, cât și o parte din profesori își permiteau să facă glume pe seama etniei. Chiar și așa tânăra nu s-a descuraj și s-a mândit cu etnia ei, luptând să demonstreze tuturor că poți avea succes dacă muncești.

Alina Călin Frij a reuşit să-şi depăşească condiţia şi să privească lumea, la cei 31 de ani ai săi, de pe poziţia unui apreciat doctor chirurg ieşean (încă rezident până în octombrie când va susţine examenul de specilizare în chirurgie generală), cu experienţă câştigată în spitalele din Franţa.Povestea ei de viaţă merită istorisită pentru că vorbeşte despre puterea interioară, disciplina sinelui şi dorinţa de a accede cât mai sus pe scara socială.

Obstacolul etniei

„Ai mei au fost oameni simpli, fără ambiţii prea mari, dar care s-au priceput să îşi crească aşa cum se cuvine cei 5 copii, în spiritul credinţei şi al ambiţiei de a reuşi în viaţă. Mama e casnică, tata pensionar, fost șofer de cursă lungă. Ei sunt primii cărora le mulţumesc pentru că am ajuns sus. M-au susținut foarte mult. Pe de altă parte, datorez multe și spiritului de competiție de care m-am agăţat la un moment pentru a trece mai uşor peste obstacolul – alţii îl numeau aşa, pentru că eu nu am văzut niciodată nimic neobişnuit în faptul că sunt de etnie romă! – generat de etnia mea”, îşi începe, cu voce cristalină, povestea Alina.

Discuţia alunecă uşor pe panta amintirilor, iar tânăra rememorează întâmplările copilăriei când era luată peste picior sau insultată de colegii de clasă din şcoala primară sau gimnaziu. „De multe ori, mă întorceam de la ore plângând. Unii copii veneau de acasă învățați să discrimineze și nu știau să facă singuri diferența dintre bine și rău. Mă jigneau, poate fără să îşi dea seama cât de rău îmi făcea batjocora lor. Cred că atunci, în primii ani de învăţătură, am înţeles că trebuie să izbândesc în viaţă. Că trebuie să ajung cineva”, mărturiseşte medicul chirurg rezident Alina Călin Frij, care nu se sfieşte să pomenească şi de desele momente când a fost tentată să renunţe la ţelul ei, mai ales atunci când, inclusiv din partea profesorilor, avea parte de priviri încruntate și de apostrofări nemeritate.

„Mă acuzau de copiat”

Una dintre cele mai bune prietene ale Alinei, Alexandra Dobrinescu – matematician şi informatician cu un master obţinut la Cambridge în palmares -, este româncă şi i-a fost ani la rând colegă de bancă, din clasa întâi până în ultimul an de gimnaziu. „Mie mi se spunea Jumi, iar ea era Juma. Eu țigancă, ea româncă. Era o fată cu o educaţie aleasă care nu judeca pe nimeni după culoarea pielii. Era premianta clasei şi cel mai grăitor exemplu pentru mine că se poate”, îşi aminteşte chirurgul. Nedespărţite erau cele două şi la propriu, nu doar în viaţa de zi cu zi. Stăteau în aceeaşi bancă, motiv pentru care profesorii – care nu acceptau în ruptul capului idea că Alina se poate număra printre cei aleşi, cu note de 10 pe linie – o suspectau pe Jumi că trage cu ochiul spre caietul colegei sale de bancă. „Mă acuzau de copiat. D-asta au vrut să mă mute din banca în care stăteam cu Juma. Au şi făcut-o, de altfel, preţ de câteva luni când m-au trimis undeva în spatele clasei. Ei, şi cum amândouă plângeam de mama focului, una după alta, în cele din urmă, şi datorită intervenţiei mamei lui Juma, am fost mutate din nou împreună, în prima bancă de lângă catedră. Cu timpul, s-au convins că nu copiez de la Juma şi au început, încet, încet, să mă aprecieze”, rosteşte Alina şi un zâmbet stingher în înfloreşte în colţul gurii. Mai târziu, peste ani, destinele celor două s-au despărţit, ceea ce nu o împiedică pe Alina să o considere în continuare pe Alexandra Dobrinescu confidentul ei de încredere.

Îndemnul unei casnice

Maria Călin, mama Alinei, are toate motivele să fie mândră cu fiica ei. Deşi nu a fost prea încântată atunci când a aflat că Alina vrea să urmeze facultatea de medicină, Maria a sfârşit prin a o încuraja. „La început, am încruntat din sprâncene. Aflasem şi eu de la unul sau altul că nu este o facultate la îndemâna oricui. Cel puţin din punct de vedere financiar, capitol la care medicina excelează, pentru că e nevoie de mulţi bani pentru a face faţă pe băncile acestei facultăţi. În primul rând pentru că durează mult până obţii diploma, iar costurile sunt pe măsura faimei de care se bucură această facultate”, spune femeia. Nu o deranjează că este casnică pentru că, mărturiseşte ea, acest lucru i-a permis să se ocupe mai îndeaproape de educarea copiilor. „I-am îndemnat mereu către școală și am vrut ca ei, spre deosebire de mine, să aibă un loc de muncă, să nu depindă de nimeni în viață. E frumos când îți dai seama că nu te-ai zbătut degeaba! Copiii de etnie romă pot ajunge mari, își pot îndeplini visele – dar, pentru toate astea, părinții trebuie să realizeze importanța implicării lor! Să fie hotărâți și să-i ajute pe cei mici să treacă peste problemele de discriminare”, a mai adăugat Maria Călin.

 

Sursa www.evz.ro

0 0 votes
Article Rating


Articolul precedentKlaus Iohanis, prezent la Iași la deschiderea anului universitar
Articolul următorNeurochirurgul Vlad Ciurea: „Cititul, întâlnirile cu oameni dragi, muzica bună, ciocolata, dar mai ales dansul țin creierul sănătos”
Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments