Să presupunem că ați fi europarlamentar dintr-o țară oarecare, nu foarte apropiată și nici foarte interesată de România. Familia politică e mai puțin importantă, dar să ne închipuim că nu faceți parte din grupurile politiceîntre care se va decide anul viitor configurația puterii(PPE, PSE, ALDE) – grupuri reprezentate și la vârful politicii românești. Ați asistat, marți, la discursul președintelui Klaus Iohannis, la doar trei săptămâni după ce ați ascultat-o pe fosta Dvs. colegă, premierul Viorica Dăncilă. Nu v-ați documentat în mod special pe tema situației din România, dar sunteți la curent cu aspectele importante. Cu ce impresii ați rămâne?
Președintele a avut undiscurs convențional, probabil sincer, dar nu v-a spus noutăți. Oricum, de la România nu vă așteptați la mari idei în privința proiectului european; important e să nu aveți parte de surprize neplăcute. Întrucât veți candida iarăși, în 2019, sperați că alegătorii nu vă vor întreba de ce trebuie dați atâția bani unei țări – de fapt, unor țări – care nu prea vor să respecte regulile casei.Sunteți pesimist în ceea ce privește președinția semestrială românească, dar sperați la progrese în două-trei dosare care v-ar putea aduce sprijin politic și electoral, la anul.
Altfel, românii au dreptate în privința spațiului Schengen, e o prostie să-ți închipui că ținându-i afară întărești tabăra partizanilor democrației liberale din societatea românească – în fapt, s-ar putea să fie invers. Dar, pe de altă parte, în Vest nu există sprijin politic pentru o extindere a zonei Schengen, mai ales că însăși logica acestuia a fost pusă în cauză de migrație și, într-o anumită măsură, de amenințările teroriste.
Considerați că doamna Dăncilă a fost cam agresivă în Parlament, la începutul lunii – bine că n-a vorbit decât cinci minute. Pe de altă parte, domnul Dragnea, despre care ați auzit destule, nu are statura unui Orbán sau a unui Kaczyński. La București e vorba de a-i face scăpați pe politicienii corupți, nu de libertățile individuale și de statul de drept. E amuzant să-i vedeți pe colegii Dvs. români din PSE și ALDE cum vă oferă lecții de filosofie politică. Dar nu e în regulă nici teoria potrivit căreia procurorii pot câștiga, singuri, lupta anticorupție. Românii au un stat vulnerabil, care ar trebui reformat. Problema este că integrarea europeană a dus la extinderea ariei de contact între agențiile statului și mediul privat, mărind această vulnerabilitate.
Totuși, nu e normal ca un liderii unui partid de guvernământ să destituie șeful parchetului anticorupție care le investighează activitățile. Mai mult, în timp ce Dvs. le ascultați asigurările, ei se pregătesc să-l dea afară și pe procurorul general. Poate că guvernul de la București ar merita un tratament mai asprudin partea UE, chiar dacă asta nu va deranja electoral partidele coaliției la putere – n-ar fi exclus ca, din contra, să le ajute. S-a început deja cu Polonia și Ungaria, țări care stau mai bine decât România la capitolul stat de drept. Atunci, de ce să fie menajat Bucureștiul?
Da, președintele Iohannis pare bine intenționat, însă nu e clar în numele cui vorbește. Ideal ar fi ca autoritățile românești să se înțeleagă pe ultima sută de metri – sau măcar să se prefacă. Nu e în interesul nimănui ca problemele României să fie exportate la Bruxelles și Strasbourg, într-o perioadă în care pe agendă sunt alte lucruri, mult mai importante. Înțelegeți că România și celelalte țări problematice din Est nu puteau fi lăsate în afara UE. Cei care spun că integrarea ar fi trebuit amânată până la îndeplinirea tuturor standardelor sunt naivi: aceste țări ar fi luat-o în direcția opusă. Totuși, nu e normal ca întreaga Uniune să fie ținută în loc de anumite țări din Est. Trebuie găsite soluții instituționale și, cine știe, poate că ele vor apărea chiar pe durata viitoarei legislaturi.
