În intimitatea cabinetului de logopedie de la clinica personală, profesorul Georgeta Burlea muncește să repare tulburările de vorbire ale unor copii neastâmpărați. A strâns experiență cât alții într-o viață întreagă. După mai mulți ani petrecuți la Liceul Național, ca bibliotecar şi suplinitor de limba franceză, în 1987 a ales profesia de logoped pentru care a susținut și un examen. Acum, dupa 30 de ani de când corectează defectele de pronunție ale copiilor, dar și ale adulților, Georgeta Burlea spune cu amărăciune că în toți acești ani logopediei nu i s-a acordat atenția cuvenită.
Există profesia, nu și diplomă. ”Acum, logopedul poate fi absolventul de Psihologie, Psihopedagogie specială și Pedagogie. Însă acel absolvent nu are niciun pic de practică, nu cunoaște tehnicile. Colegiul psihologilor, în baza unei taxe, eliberează un certificat provizoriu, de un an sau doi, și apoi există gradul de logoped independent după niște ani de experiență. Dar, deocamdată, la noi în țară nu se fac studii de specialitate”, spune prof. Georgeta Burlea.
Ca să aibă rezultatele așteptate, profesia de logoped necesită mulți ani de pregătire. Profesoara Georgeta Burlea a urmat stagii de specialitate în diferite centre din Italia, Austria, Belgia, sau Franţa. În România, există profesia de logoped, dar nu există formarea iniţială. ”Am încercat la nivel local să arăt că, în toată Europa, există Facultatea de Logopedie la universităţile de medicină. Mai mult decât atât, am organizat primul master la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, din 2006 până în 2013, dar programul de studiu nu a mai fost luat în considerare. Niciun organism, nicio instituţie de învăţământ nu a dorit alinierea acestei formări iniţiale în această profesie, după normele internaţionale. Ar trebui ca această specializare să aibă acelaşi statut precum kinetoterapia. Însă nu s-a dorit acest lucru”, a încheiat logopedul.
”Trebuie să fii filolog, pedagog, psiholog, psihiatru”
Logopedia este o știință de sine stătătoare care se bazează pe noțiuni din foarte multe domenii: medical (pentru că e vorba de creier, de ureche, de neurologie, psihiatrie), psihologie, pedagogie. ”Am spus aceste lucruri de nenumărate ori, dar mi-am făcut o mulțime de dușmani printre cei de la Psihologie. Este foarte amplă această știință – avem nevoie de noțiuni și din psihologie, lingvistică, fonetică, iar din medicină trebuie să știm tot, inclusiv anatomie și embriologie. Trebuie să știi toate lucrurile astea, ca să te poți pronunța asupra unui copil de doi ani care nu vorbește. Nu orice copil care nu vorbește la 4 ani este autist. Am avut multe cazuri de copii care, la vârsta de 4 ani și jumătate, nu vorbeau deloc. I-am adus la nivelul normal de dezvoltare, adică în corelație cu vârsta biologică. Lucrez pe întreaga personalitate, la nivel cognitiv. Poate să fie o întârziere de limbaj din cauze neurologice, sau ca o consecință a mediului nestimulativ în familie”, mai spune prof. Georgeta Burlea.
Tehnica modernă – accesul la telefoane și tablete – reprezintă un adevărat pericol și un factor disturbator foarte puternic, deoarece împiedică apariția limbajului, deci nu mai există comunicare. ”În comunicare trebuie să existe cel puțin doi. Dacă mama îi pune copilului în mână tableta, de unde comunicare? Și așa apar elemente de autism. Dar, atenție! Vorbim de elemente de autism, nu de boala în sine. Și acum lucrez cu 3 copii care au fost diagnosticați cu autism, cu care s-a lucrat pe terapie pentru autism timp de doi ani, și, de fapt, ei nu aveau această boală. E și mai dramatic, pentru că, vedeți, e un diagnostic fals. Imaginați-vă trăirile părinților, drama lor, prin câte au trecut până au acceptat acest diagnostic, și de fapt nu era autism. Copiii sunt în regulă, unul dintre ei este chiar premiant la școală, e în clasa a cincea la Liceul de Informatică”, adaugă logopedul.
Ce este logopedia?
Defectele de vorbire au mai multe cauze. De exemplu, pentru cel care si-a pierdut vocea din cauza unui cancer de laringe, este vorba despre logopedia esofagiană, se folosește o proteză în cazul terapiei logopedice. Sunt copii cu gură de lup, care au o fisură în cerul gurii și atunci acolo este o terapie grea, de ani de zile, fiecare patologie se abordează diferit de celelalte. Șansele de a se corecta sunt la vârsta copilăriei, când copilul nu este conștient. În momentul în care devine conștient, defectul de vorbire se corectează mult mai greu, deja este boală – logonevroza, adică fobia de cuvânt.
Din toate aceste motive, Logopedia înseamnă o mare apropiere de oameni. Dar iată că, din păcate, nu i se dă atenția cuvenită de către legiutori. Până când factorii de decizie nu vor lua o hotărâre clară în privința studiilor și specializărilor care trebuie făcute, Logopedia va rămâne o Cenușăreasă a Medicinei. Sau a Psihologiei. Sau a Psihopedagogiei. Ori a Pedagogiei.
