Unic în lume, “Podul lui Dumnezeu” este un pod natural. Cu o lungime de 30 m lungime şi 22 înălțime, podul natural din România este al doilea din Europa ca mărime. Impresionant este faptul că este singurul pod pe care se poate circula cu mașina. Minunea se află în centrul localității Ponoare, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece șoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin.
“Podul lui Dumnezeu” are o structura masiva de calcare stratificate in bancuri de 1-2 metri, arcada din aval aflându-se intr-o stare de conservare mult mai buna decât cea din amonte.
„Despre Podul lui Dumnezeu există foarte multe legende, cea mai frumoasă dintre ele este cea care vorbește despre formarea podului prin intervenția puterii divine. Podul s-a format prin prăbuşirea peretului superior al peșterii. Ca la orice întuneric şi acolo stătea Dracul. El făcea numai rele oamenilor din zonă. Astfel oamenii s-au rugat lui Dumnezeu, iar acesta i-a ajutat şi a vrut să-l alunge pe Drac. A coborât pe pământ şi Dracul a intrat în peștera. Dumnezeu a apăsat cu mâna tavanul peşterii să-l prindă pe Drac. Dracul e drac şi s-a strecurat prin peşteră şi a ieşit prin partea cealaltă a peşterii. Supărat că a fost alungat de aici din zonă a zgârâiat toate pietrele din partea cealaltă a versantului şi a format două câmpuri de lapiezuri: Câmpul Afroditei şi Câmpul Cleopatrei”, a povestit pentru ziarul Adevarul, Dumitru Borloveanu profesor de limba română, actualmente pensionar din Ponoare.
Istoria cunoaște o altă poveste, cum că Sfântul Nicodim căuta cascada ce i s-a arătat în vis şi deasupra căreia voia să construiască o mânăstire. În drumul său a oprit la Ponoare, unde a fost, însă, acuzat de furt şi alungat de săteni. Atunci, pentru a putea scăpa, Dumnezeu i-ar fi construit podul care să-i uşureze trecerea, printr-o mişcare arcuită a mâinii. Nicodim nu a fugit, însă, fără a lăsa în urmă lui un blestem, acela ca apele să fie înghiţite şi să nu permită niciunei vietăţi să trăiască. Apa este, acum, înghiţită de peşteră, care o revarsă la ploile puternice, iar nicio vietate nu trăieşte în lacul de lânga ea. Apoi şi-a continuat drumul, urmându-şi destinul şi construind Mânăstirea Tismana.
„După ce a ctitorit mânăstirea Vodiţa, Cuviosul Nicodim a venit aici la Ponoarele, unde a dorit să facă o mânăstire. Se pare că oamenii au fost cei care au fost împotriva acestui proiect deoarece se gândeau ei că Nicodim în momentul în care va ctitori la Ponoare o mânăstire vor pierde o parte din pământurile lor. Şi atunci socotind că este o zonă destul de neprielnică agriculturii şi pământul pe care îl au vor trebui să-l dea, ei nu au primit cu bucurie această veste că s-ar face o mânăstire la Ponoare. În momentul în care s-a hotărât să plece, pentru ca să întărească mai mult argumentele, unii dintre localnici se spune că ar fi pus în traista cuviosului o găină tăiată şi un briceag. Astăzi este un loc la ieşire din Baia de Aramă numit Valea Găinii, este locul unde l-au prins pe Nicodim, l-au bătut şi au arătat oamenilor că el era un hoţ”, spune Vasile Ganţu, protopop al Protoieriei Baia de Aramă.
Moment în care cuviosul a plecat la Tismana, unde a găsit un loc prielnic pentru construirea unei mânăstiri. Însă a plecat blestemând locul, mai exact apa de la Ponoarele: să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul. Lucruri care s-au și întâmplat și pe cursul ei s-au construit opt mori, în ea nu trăieşte nicio vietate. Ca o minune însă, exact la 600 de ani de la moartea Sfântului Nicodim, când la Ponoarele se punea piatra de temelie a unei biserici pe cer a apărut un curcubeu. Preoţii, dar şi localnici au interpretat asta ca pe un semn de la Dumnezeu. O altă legendă spune că în Peştera Ponoare locuia Dracu. Sătenii l-au rugat pe Dumnezeu să-i scape de el şi astfel, Dumnezeu a lovit tavanul peşterii, acesta prăbuşindu-se peste gura ei, formând podul.
Legenda mai spune ca Podul ar fi fost construit de însuși Hercule, sau de Iovan Iorgovan, erou de basm, pentru a putea prinde Hidra. Malefica Hidra fuge de Iovan, acesta încercându-şi paloşul pe o stâncă, pe care o prăbușește, astfel formând Podul lui Dumnezeu. Rămasă fără unul dintre cele cinci capete, Hidra fuge prin munte, lăsând în urma sa cheile de pe valea Cernei, sperând că va ajunge la izvoarele termale ce-i pot reda puterile. Se pare că Dumnezeu îi protejează pe cei care trec podul care îi poartă numele. De-a lungul timpului, au trecut peste el şoferi, biciclişti şi motociclişti, dar nu a existat niciodată un accident grav în urma căderilor.
