Pestera Muierilor are o sumedenie de stalagmite si stalactite, ale caror forme sunt extrem de bizare, incat cei care o viziteaza, raman efectiv cu gura cascata, asigurand faima uneia dintre cele mai frumoase pesteri de pe teritoriul tarii noastre.
Despre denumirea atribuita acesteia, Pestera Muierilor, un nume care se pierde in negura timpului, se spune ca a fost atribuit salasului de piatra din inima masivului calcaros, ca urmare a fenomenelor magice care se petrec aici.
Amplasata pe marginea sudica a Masivului Parang intr-un loc salbatic, cu atat mai incitant pentru drumetii care vor sa isi „clateasca”privirea cu fascinatia locului, considerat,pe drept cuvant, unic in Romania si printre putinele din Europa cu o asemenea incarcatura mistica.
Pestera Muierilor se intinde pe o lungime de 4 kilometri pe raul Galben, care traverseaza de la un capat la altul, pestera fiind cel caruia ii este atribuit mestesugul uluitor al sculpturii in calcare mezozoice, a caror priveliste fermecatoare te insoteste la tot pasul.
Galeriile spectaculoasei grote a Muierilor -patru la numar- se gasesc la 40 de metri deasupra cursului Raului Galben, si au o lungime de 1230 de metri, doar 640 dintre acestia fiind accesibili pentru vizitatori. Faima pesterii, care a fost dusa mult dincolo de hotarele Romaniei, este si datorita legendelor care vorbesc despre aparitia locului din maruntaiele muntelui.
Pestera este atestata documentar din anul 1870, adevarat monument al naturii, devenit in 1955 Rezervatie Speologica, iar mai apoi, la scurt timp Monument de Rezervatie Natural.
Dincolo de frumusetea naucitoare, de basm,care desfata ochiul, exista si o serie de legende despre care localnicii nu se sfiesc sa spuna ca ar fi tesute in gherghef de adevar. Una dintre povesti atribuie numele pesterii perioadei marilor razboaie din timpuri stravechi, cand barbatii care mergeau la lupta, isi aduceau intre peretii de piatra ai grotei „muierile” si copii, un salas sigur in calea navalitorilor. Pestera era numai de ei stiuta si oamenii ramaneau acolo pana ce trecea urgia.
O alta legenda spune ca, pe meleagurile Parangului, in vremurile vechi, traia o zana a padurii a carei bunatate si frumusete o transformasera intr-un adevarat idol al localnicilor. Protectoare a celor obiditi, care poposeau in preajma pesterii pentru a-i cere ajutorul, zana avea puterea miraculoasa de a-i aduce pe barbatii plecati la razboi vii si nevatamati in bratele sotiilor lor. Tot zana era si cea care le ajuta pe fetele batrane sa se casatoreasca, iar femeilor care nu puteau avea copii, zana le rodea pantecele.
Intr-o zi, spune legenda, pragul zanei a fost calcat de un tanar foarte frumos, chipes si dulce la vorba, acesta reusind sa-i rapeasca zanei inima, astfel ca nu mult dupa ce l-a cunoscut, zana a acceptat de dragul lui sa isi incalce juramintele de castitate. Parasita de iubit, zana avea sa se stinga de durere. Trupul i-a fost mistuit, spun batranii locului, de o flacara venita din pamant. De atunci, numele pesterii a ramas pentru totdeauna Pestera Muierilor.
