FMI mi-a confirmat avertizarea pe care am lansat-o în spațiul public încă de anul trecut și pe care, de la începutul anului, o reiterez cu fiecare intervenție a mea în Plenul Camerei Deputaților sau în mass-media. Evident că nu îmi doresc să fiu un cavaler al apocalipsei, dar experiența acumulată în ultimii 15 ani în mediul antreprenorial și în managementul societăților în criză m-a determinat la o astfel de analiză și un astfel de avertisment. De la marea criză din 1929, crizele globale s-au succedat după un anumit algoritm confirmat și statistic. După un ciclu de creștere economică de șapte până la zece ani, urma o criză între doi până la cinci ani. Nimic nou sub soare. Această succesiune creștere-scădere economică se repetă de mii de ani. Biblia este cea care ne descrie pentru prima dată acest tipar. Șapte ani de ploi, recolte bogate și prosperitate. Șapte ani de secetă, sărăcie și foamete. Problema României și, în primul rând, a conducătorilor ei, e tocmai aceasta: nu învățăm nimic din istorie și din greșeli, ba mai mult, le și repetăm inconștient sau iresponsabil.
In 2008,cand economia americana se prabusea,Guvernul Romaniei dadea pomeni electorale
În octombrie 2008, când falimenta una dintre cele mai mari bănci americane, Lehman Brothers, cu active de 680 miliarde dolari și 26.000 de salariați, când tot Wall Street-ul se prăbușea, generând falimentul a zeci de mii de companii, conducătorii noștri jubilau. La adăpostul unei creșteri economice record de 8,5% și a unor investiții străine record, de 9,5 miliarde euro, atât primul ministru Călin Popescu-Tăriceanu, cât și guvernatorul BNR declarau că România nu va fi afectată de criza care deja făcea ravagii peste Ocean și care contaminase și Europa. În loc să fi pregătit țara pentru criză, prin restructurarea aparatului bugetar și crearea de excedente, Guvernul de atunci a majorat cu peste 500.000 numărul salariaților din sectorul bugetar și aproape că le dublase salariul în perioada 2005-2008. Deși înregistram cea mai mare creștere economică din Europa, deficitul bugetar era de peste 5%. Și, totuși, criza ne-a lovit năpraznic. Noroc cu Băsescu și cu Boc, care au ajutat România, prin impunerea unor măsuri de austeritate, evident nepopulare, sa evite situația de incapacitate de plată, cu care se mai confruntaseră cu zece ani în urmă.
În 2009, România a intrat în recesiune, economia românească înregistrând o scădere de 6,6%. De abia în 2012, am intrat pe plus și de abia în 2013 am egalat PIB-ul din 2008. După alți zece ani, istoria se repetă, în anul de grație 2018. Numărul bugetarilor a ajuns la 1,4 milioane, salariile lor au crescut, doar în ultimii doi ani, cu 76%. Și pensiile au consemnat o creștere galopantă. Fondul de salarii a crescut de la 57 miliarde lei în 2016 la 69 miliarde lei în 2017, la 81 miliarde lei în 2018. Fondul de pensii a crescut de la 81 miliarde lei în 2016 la 89 miliarde lei în 2017 și la 99 miliarde lei în 2018. Pe noua Lege a pensiilor, adoptată săptămâna trecută de Guvern, Fondul de pensii va crește cu inca 81 miliarde lei pana in 2022! România este singura țară din lume unde salariații din sectorul public sunt mai bine plătiți decât cei din mediu privat: 700 euro salariul mediu în sectorul bugetar față de 534 euro salariul mediu în sectorul privat. Toată creșterea economică din ultimii șapte ani am risipit-o pe salarii, pensii și ajutoare sociale. Am creat artificial lichiditate în piață, cu care am finanțat milioane de locuri de muncă în alte țări. Crescând puterea de cumpărare, am alimentat importurile, generând numai anul trecut un deficit record de balanță comercială de 12,5 miliarde euro. În toți acești ani, am sacrificat investițiile, singurele care puteau da sustenabilitate creșterii economice. A venit vremea să restructurăm noi, acum, sectorul bugetar pe criterii de eficiență, competență și performanță, altminteri o va face criza, mult mai dureros decât am face-o noi azi.
Trei avertismente din SUA
Și criza va veni. Toate marile crize din ultima sută de ani au debutat în SUA. Anul acesta, am avut trei avertizori care anunțau încheierea unui ciclu de creștere economică și prevesteau recesiunea. Corecțiile de pe bursa americană din ianuarie, februarie și săptămâna trecută nu sunt deloc întâmplătoare. Toți cei trei indici bursieri de pe Wall Street, Nasdaq, S&P și Dow Jones, în ultima săptămână, s-au depreciat cu peste 10%, alimentând speculațiile că nu sunt simple corecții și că va urma o perioadă îndelungată de turbulențe. Economia globală e un mare balon de săpun, care, în curând, se va sparge. PIB-ul tuturor țărilor lumii este de 85.000 miliarde dolari. Conform FMI, datoria globală este de 164.000 miliarde dolari, iar, potrivit Institute of International Finance (IIF), totatul datoriei publice și private, la nivel global, este de 247.000 miliarde dolari, reprezentând 318% din PIB-ul global. Majoritatea țărilor lumii, chiar și cele dezvoltate sunt supraîndatorate. În lume sunt în circulație titluri de valoare de peste 300.000 miliarde dolari, care de mult nu mai au nicio acoperire în aur sau valute. Tendințele inflaționiste cu care se confruntă și România, creșterea dobânzilor-Rezerva Federală a SUA, crescând dobânda de referință la 2,25%, cu intenția de a o majora la 3,5% până în 2020- sunt elemente care vor alimenta criza de lichiditate. Odată cu creșterea dobânzilor, investitorii vor fi tentați să-și investească banii în obligațiuni, retrăgându-i de pe piețele de capital, care, evident, se vor prăbuși. Supraevaluarea acțiunilor companiilor americane, datoriile suverane ale țărilor europene (Grecia, Italia), maximele istorice înregistrate în ultimii doi ani, atât pe burse, cât și pe piețele imobiliare, anunță sfârșitul balului. Bomboana de pe colivă o reprezintă războiul comercial al SUA cu China și Europa. Politica protecționistă a lui Trump, materializată în impunerea unor suprataxe vamale, a generat deja măsuri de retorsiune din partea Chinei și Europei. Creșterea taxelor vamale frânează liberul schimb și volumul mărfurilor tranzacționate cu consecința contractării economiei globale. Mai sunt câțiva șacali internaționali care se îmbogățesc în perioadele de recesiune economică. Cumpără în criză cu câteva miliarde de dolari companii care valorează zeci sau sute de miliarde. Criza s-a dovedit pentru acești speculanți cea mai bună oportunitate de a face bani.
Ce trebuie sa faca Guvernul?
Oricât de triumfalist am prezenta situația din România, nici pe departe nu stăm pe roze. Am construit Legea bugetului de stat pe o creștere economică de 5,5%. Așa cum anticipam la începutul anului, creșterea economică nu va depăși 4%. Săptămâna aceasta, și FMI și-a revizuit prognoza de creștere economică pentru România de la 5,1% la 4%. Asta înseamnă că nici veniturile bugetare prognozate la 287 miliarde lei nu se vor încasa.Vom colecta maxim 270 miliarde lei. Ce ne facem că am angajat deja cheltuieli de 314 miliarde lei, preponderent pe salarii, pensii și ajutoare sociale? Mărind ecartul dintre cheltuieli și venituri, riscăm să ieșim din ținta de deficit bugetar de 3%, asumată prin Tratatul de la Maastricht. Vom sacrifica și anul acesta investițiile. În rest, suntem campioni la deficite structurale,bugetare si de cont curent. Datoria externă a ajuns la o valoare record de 98 miliarde euro, doar în contul dobânzilor plătind anul acesta 3,5 miliarde euro. România se împrumută din ce în ce mai greu și la costuri din ce în ce mai mari, Guvernul intrând deja în rezervele de la BNR pentru a finanța datoria. Avem nevoie urgentă de o remaniere guvernamentală. Avem nevoie în Guvern de oameni competenți, vizionari și curajoși, care să restructureze aparatul bugetar, să modernizeze statul, să reformeze marile sisteme publice: administratie, sanatate, invatamant. Dar in primul rand,sa pregateasca tara pentru criza.
