La sud-estul Oceanului Pacific, în cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian de pe teritoriul statului Chile este cel mai fermecător loc de pe planetă. Cea mai misterioasă insulă de pe pământ, insula Rapa Nui este una dintre ultimele paradisuri de pe pământ.
Un loc fermecat, cunoscut și sub numele de Insula Paștelui a fost necunoscută europenilor până în 1722, când în ziua de paște, amiralul danez Jacob Roggeveen, a navigat accidentat în acea zonă.
Din primele secunde, de cum calci pe insulă, nu poţi să nu te gândești ce a determinat dezvoltarea acestei civilizaţii care a învins timpul. Cu siguranţă, a fost atinsă de divinitate, doar pentru că mai apoi să se răzbune pe ea însăşi şi să se autodistrugă. În momentul în care a fost redescoperită, în ziua de Paşte a anului 1722, mai erau 2.000–3.000 de oameni, de cinci-şase ori mai puţini faţă de perioada de avânt. Razboaiele interne şi distrugerea naturii au învins această civilizaţie, devenind o capsulă a timpului.
Cu o natură ce a creat peisaje selenare şi cu o comunitate de oameni liniştiţi, conştzienţi că trăiesc în unul dintre ultimele paradisuri terestre existente, azi insula Rapa Nui este rezultatul unui mix de istorie încă neînţeleasă.
Energia locului este prezentă în fiecare ungher al insulei şi o simţi la tot pasul. O energie liniştită, care te trimite în introspecţie. Singurul loc în care am mai simţit aşa ceva a fost Cusco – capitala imperiului incas, însa acolo era amestecată cu revolta celor asupriţi de conchistadori.
Salvarea insulei a fost drumul anevoios care te duce către paradis. Insula fiind cel mai izolat loc de pe planetă. Pentru a ajunge pe Rapa Nui trebuie să zbori şase ore de la Santiago de Chile şi cinci de Tahiti. Astfel că din santiago sunt şapte zboruri pe săptămână, oat din Tahiti doar unul.
O altă cale de acces către insulă sunt cruiserele care străbat Pacificul de Sud, însă probabil că fac minimum două săptămâni din Tahiti.
Anual apar 80.000 de turişti, care stau de obicei doar câteva zile şi aproape că nu îi simţi. Şi localnici, şi turişti stau în Hanga Roa, un oraşel superliniştit, amorţit de o atmosferă provincială.
Punctul de atracţie al insulei sunt grupurile statuare – celebrele Moai, grupate în Ahu – adică platforme ceremoniale. Sunt cel putin 700 de astfel de statui împrăştiate pe insula în diferite stadii de lucru. Statuile sunt sculptate din patra vulcanului Rano Raraku. Statuile în majoritate au 14 tone greutate dar s-au întalnit şi unele de 80 de tone. Se consideră ca cele mai vechi statui au fost sculptate în jurul anului 700, dar majoritatea provin din perioada 1000-1500. În funcţie de mărimea statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru a le transporta.
“Dintre multele întrebări care tulbură trecutul insulei, două sunt mai incitante. Cum au mutat oamenii din trecut aceste statui masive și cum au pus astfel de pălării masive de piatră pe capul lor? Credem că acestea din urmă au fost trase pe niște rampe, cu ajutorul unor sfori, în momentul în care statuile erau înclinate pentru a fi așezate. Această abordare minimizează efortul necesar pentru ridicarea unei asemenea greutăți. Modalitatea de transport se bazează pe fizica newtoniană, estimările puterii umane și estimările privind înălțimea lui Moai și masa unui pukao. Un astfel de procedeu este fezabil fizic cu 15 oameni sau chiar mai puțini oameni”, explică antropologul Carl Lipo de la Universitatea Binghamton.
