Oboseala la locul de muncă pare să răpună tot mai mulți angajați. Făcând o analiză mai îndeaproape, s-a constatat faptul că personalul medical care își desfășoară activitatea în unul dintre spitalele de stat este cel mai predispus epuizării și de ce nu, unei afecțiuni care îi poate pune viața în pericol.
Conform textelor de specialitate, epuizarea reprezintă senzația de oboseală, simptom care apare în mai multe afecțiuni și care poate ascunde o boală gravă.
Primii expuși sunt asistenții
Dacă facem referire la medicii, asistentele și infirmierele care lucrează în spitalele din Iași, oboseala și epuizarea sunt pe ordinea de zi, pe deoparte din cauza volumului mare de muncă și a numărului mare de pacienți, și pe de altă parte, a deficitului de personal. Practic, o asistentă are grijă de câteva zeci de bolnavi cărora trebuie să le administreze tratamentul și să urmărească indicațiile terapeutice, în caz contrar se face răspunzătoare de starea de sănătate a celui pe care îl îngrijește.
”Nu de puține ori am avut și noi evenimente nefericite și mă refer aici la colegi care au făcut accidente vasculare în timpul serviciului. În ultimii ani, s-au înregistrat două astfel de evenimente. Pe lângă volumul foarte mare de muncă pe care îl au de rezolvat angajații din sistemul sanitar, stresul de zi cu zi, presiunea din partea aparținătorilor dar mai ales a necesității de a rezolva cât mai repede și cât mai eficient, duc la astfel de situații dramatice”, spune Iulian Cozianu, președintele SANITAS Iași.
Reprezentanții sindicatului spun că cei mai predispuși la surmenaj sunt cei care lucrează în Unitățile de Primire Urgențe, în blocul operator, în secțiile de Oncologie sau Pediatrie.
Cât trebuie să muncim?
Legea spune că pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, iar în cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore.
”Din păcate, aceste cazuri ar trebui analizate cu foarte mare responsabilitate de instituția în drept să facă acest lucru și mă refer aici la Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru că dacă s-a ajuns ca oamenii să sufere din cauza volumului mare de muncă cu siguranță cei răspunzători din conducerea spitalelor, din conducerea Ministerului Sănătății ar trebui să dea niște explicații față de angajați și mai ales față de familiile acestora care își doresc ca la finalul serviciului noi să ne întoarcem în sânul lor”, a conchis Iulian Cozianu.
Cu toate acestea, până în prezent, inspectorii din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Iași nu au primit sesizări, în schimb, oamenii fac plângeri împotriva firmelor care nu plătesc orele suplimentare.
”Avem sesizări prin care angajații ne informează că lucrează mult mai multe ore, peste normă și că angajatorul nu le plătește orele suplimentare și ne contactează pentru a-i ajuta să își recupere banii dar nici decum că ar fi intervenit probleme medicale. Ceea ce facem noi în cadrul unor controale este să verificăm să fie respectat programul de lucru tocmai pentru a nu intra în orele suplimentare, ca angajatorul să le plătească sau pe parte de securitate și sănătate în muncă, să respecte programul pentru că este o idee pe care noi o știm, o recunoaștem și omul muncește în timpul zilei și are nevoie de o perioadă de refacere pentru ca a doua zi să poată veni odihnit la serviciu”, a spus George Tanasievici, inspector șef ITM Iași.
Paznicii lucrează mult peste program
Cele mai multe plângeri sunt de la persoane care lucrează în pază și protecție care sunt interesate să își recupereze banii pentru orele suplimentare… în ciuda faptului că lucrează cu mult peste numărul de ore stipulat în lege. Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară, iar ea nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori a înlăturării consecințelor unui accident.
”Ei oricum lucrează foarte mult. Au acel program de 12 cu 24, câteodată chiar 24 și nu este voie așa ceva în România și la sfârșitul lunii li se adună suficient de multe ore iar atunci când angajatorul nu le-a plătit integral, oamenii vin și le sesizează la noi doar pentru că e nemulțumit că nu i se plătește tot salariul”, a completat inspectorul șef al ITM Iași.
Angajații din spitale și-ar dori o modificare legislativă care să permită un număr mai mare de personal pentru ca asistenții și infirmierele să nu lucreze de două-trei ori mai mult față de cât ar trebui. Însă, lucrurile sunt mai complicate de atât. Pentru un singur post e nevoie de luni de izle de așteptare iar angajările din sistemul sanitar trebuie avizate de către Ministerul Sănătății.
”În principal ar trebui respectat normativul de personal pentru ca dacă am reuși să avem un minim de personal, cu siguranță presiunea care există astăzi pe umerii angajaților va fi mai mică și poate că în acest fel nu vom eradica acest fenomen dar cu siguranță numărul angajaților care vor fi expuși la accidente în timpul serviciului cauzate de surmenaj sau stres probabil că vor scădea”, a explicat Tanasievici.
Ce spun psihologii?
Psihologii îl numesc burnout. El reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, fiind o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională. Burnout este caracteristic pentru angajații din domeniile de lucru cu oamenii, adică medici, asistente, profesori și asistenți sociali, profesii în care ar fi prezent un sentiment de sacrificiu pentru ceilalți.
”Munca nu este atât fizică ci mai mult intelectuală și este firesc ca la un moment dat să se producă un accident dacă nu se respectă timpul de lucru, fără discuție. Cele opt ore de muncă au fost stabilite în perioada comunismului, dar la spital lucrurile ar trebui să stea diferit. Dacă nu se respectă timpul aceasta, implicațiile adminsitrative sunt foarte serioase și cu costuri de sănătate. Cei care au sindromul burnout resimt epuizare emoțională și lipsa energiei, oboseală permanentă și lipsa motivației, iritabilitate și izolare socială, concentrare și productivitate scăzută. Se mai observă și neglijarea propriei stări de sănătate, iar din păcate, aceste persoane se refugiază în obiceiuri nesănătoase: alimentare, consum de alcool, droguri, spune psihologul Florentina Căuia.
