Mihai Constantin: ”Lumea s-a săturat să vadă niște meciuri plictisitoare, în sală. Lumea vrea să vadă show, de la dansatoare până la spectacol de lumini”.
Cătălin Moroșanu: ”Ambiția este motorul cel mai puternic ce te scoate din necunoscut și te duce către cele mai înalte culmi”.
1. În ce conjunctură v-ați întâlnit?
Mihai Constantin: Se întâmpla acum 13 ani, când Cătălin avea 21 de ani. A venit la sală la antrenament ca orice elev. El practicase rugby-ul, dar se lăsase și a venit la antrenamente cu intenția să slăbească. Adică, întâmplător.
Cătălin Moroșanu: Simplu, am văzut un anunț pe un stâlp, un anunț conform căruia se făceau înscrieri pentru kickboxing. L-am sunat pe antrenorul Mihai Constantin și i-am spus că vreau să mă înscriu la antrenamente. M-a primit imediat. M-am dus ca un simplu elev, iar după o lună de zile mi-a spus că sunt foarte talentat, și m-a trecut la avansați.
2. Care a fost strategia de colaborare? Ați stabilit anumite reguli de la început sau acestea s-au impus pe parcurs?
Mihai Constantin: L-am testat, și după numai o lună de zile, mi-am dat seama de calitățile lui ieșite din comun. Am organizat niște meciuri cu elevi de la sală, am văzut că se descurcă foarte bine, chiar și cu un alt elev care avea mai multă experiență, și atunci mi-am dat seama ce talent deosebit am în fața mea. Îmi aduc aminte că i-am spus atunci: Cătălin, ai să ajungi departe, dacă ai încredere în tine – și iată că am avut dreptate. Firește că există niște reguli, pe care le-am impus pe parcursul colaborării noastre. V-am spus, el venise la sală doar pentru antrenament, nu pentru performanță. După ce am văzut calitățile lui, mi-am dat seama că putem să facem performanță.
Cătălin Moroșanu: Regulile s-au impus pe parcurs. Eu cu maestrul avem o colaborare de 12 ani de zile, nici măcar nu avem un contract semnat, doar niște chestii principiale. Nu ne-am certat niciodată de la bani, sau de la comisione. Avem o relație de prietenie.
3. Există divergențe între sportiv și antrenor? Și dacă da, cum le rezolvați?
Mihai Constantin: N-am avut nicio divergență cu el niciodată. Noi suntem printre puținii din România care lucrează fără contract. Nu am contract nici cu Cătălin, nici cu alt sportiv, totul este bazat pe încredere, orice sportiv poate să plece când vrea el, deci nu avem niciun contract scris.
Cătălin Moroșanu: Întotdeauna vor exista astfel de divergențe, problema este că sportivul trebuie să fie supus și trebuie să asculte de fiecare dată de antrenor pentru că antrenorul îi vrea binele. Dacă nu există colaborare între sportiv și antrenor, performanța va dispărea cu siguranță. Contează foarte mult ca sportivul să asculte de antrenor și să fie disciplinat. Tocmai asta încearcă sportul să facă din oameni – să-i disciplineze.
4. Care a fost cea mai grea încercare?
Mihai Constantin: Unul dintre aceste momente a fost în 2012, la K1 în Japonia, când s-a bătut cu Paul Slowinski. A fost un meci foarte, foarte greu. Alt moment greu a fost acum doi ani, când Cătălin a fost diagnosticat cu hernie cervicală, și atunci toată lumea îi spunea să pună mănușile în cui. Însă a urmat un program de recuperare și si-a revenit.
Cătălin Moroșanu: Am avut un moment greu când am fost diagnosticat cu hernie cervicală, îmi amorțea brațul stâng, din cauză faptului că apăsa pe nerv. În momentul acela am simțit că pierd totul. Deja amânasem un meci, deja îmi puneam întrebarea ce aș putea să fac după ce mă las de acest sport. Și credeți-mă, a fost un moment foarte greu, am simțit că toată lumea mă părăsește. Dar am găsit un medic foarte bun la o clinică din București, este vorba de doctorul Druță, care mi-a administrat un tratament foarte eficient. Am reușit să îmi revin, și să pot să fac în continuare performanță.
5. Care este cea mai frumoasă amintire?
Mihai Constantin: Chicago, 2016. Ne-au așteptat acolo 4.000 de români, nu ne așteptam să vedem atâția români îmbrăcați în galben! A fost foarte emoționant.
Cătălin Moroșanu: La Tokyo, când l-am învins pe Paul Slowinski. Multă lume nu-mi dădea nicio șansă, credeau că o să pierd meciul, pentru că el era favorit să câștige, dar l-am învins și m-am întors în România ca un învingător. Pentru mine, acea victoria a fost un maxim de carieră și chiar sunt foarte fericit că am avut onoarea să fiu printre cei mai buni luptători din lume, și să reprezint România la Tokyo, în Japonia.
6. Ați avut oferte pentru străinătate. De ce ați rămas în România?
Mihai Constantin: Cătălin a avut oferte, dar el a simțit că poate face performanță aici. Avem noroc și de niște sponsori foarte serioși, cum sunt cei de la Cotnari, cărora le mulțumim foarte mult, apoi Superbet, Militari Residence, care au văzut în el un potențial foarte mare. Și eu am avut oferte și am și acum viză pentru America, și aș putea să plec și acum. Am mai avut oferte și din China, dar n-aș putea spune de ce am rămas. Nu mă laud că sunt patriot, sunt vorbe goale. Nu-mi plac cei care merg cu steaguri pe la meciuri și pozează în patrioți, dar consider că în altă parte nu aș putea să realizez performanța pe care am realizat-o în România. Moldovenii noștri sunt cei mai buni.
Cătălin Moroșanu: Eu cred că am rămas în România pentru că aveam o colaborare foarte bună cu televiziunile din țară, aveam sponsori cum a fost firma Cotnari care mă susține financiar, de aceea nu am simțit nevoia să plec în străinătate. Îmi iubesc foarte mult țara, și toate bucuriile pe care le-am avut până acum în carieră le-am avut în România. Oamenii care mă iubesc, fanii mei, mă opresc pe stradă și îmi spun: Cătălin, mulțumim că ne reprezinți. Sunt lucruri foarte frumoase. În plus, am dorit să rămân alături de familia mea.
7. Ce are special K1 față de alte sporturi?
Mihai Constantin: În afară de K1, avem și box, față de sporturile clasice – box, judo – K1 sau MMA au venit cu o expunere foarte mare în media. Au îmbinat spectacolul din wrestling cu meciul în sine. Lumea s-a săturat să vadă niște meciuri plictisitoare, în sală. Lumea vrea să vadă show, de la dansatoare până la spectacol de lumini. Contează foarte mult asta pentru cei care cumpără bilete. Așa am ajuns, de exemplu, la un show în Tai Pei, să avem 40.000 de spectatori.
Cătălin Moroșanu: N-aș vrea să fac o comparație între rugby și K1, pentru că sunt două sporturi total diferite, deși ambele angajează fizicul, trupul. Sunt două sporturi foarte dure. Rugby-ul este un sport de echipă, în timp de K1 este un sport individual, dar și de echipă, pentru că, dacă nu ai sportivi cu care să te antrenezi și cu care să faci sparing (o parte a antrenamentului – n.r.), nu progresezi absolut deloc. Eu cred că diferența între rugby și K1 constă în faptul că, la K1, ești singur pe ring, singur cu tine însuți, și de acolo trebuie să-ți miști niște energii pe care numai tu le știi și o secundă de neatenție poate duce la pierderea meciului. Pe când la rugby, fiind sport de echipă, tot timpul te bazezi pe coechiper, căci dacă tu nu poți, poate coechiperul. Mai multă satisfacție mi-a dat K1 pentru că mi-a dat încredere în propria persoană, și datorită lui am reușit să devin ceea ce sunt acum, să mă scoată din cochilia mea și să mă facă un om care poate comunica foarte ușor cu cei din jur. În plus, sunt ambițios. Consider că ambiția este motorul cel mai puternic ce te scoate din necunoscut și te duce către cele mai înalte culmi. Și este și ceva cu care te naști. Oamenii ambițioși reușesc întotdeauna în tot ceea ce își propun.
8. Odată ce veți încheia colaborarea sportiv-antrenor, care sunt planurile pentru viitor?
Mihai Constantin: La Scorpions, acum, avem 200 de sportivi, din care 160 sunt la grupa mică, dacă ei reușesc să confirme, atunci vom avea succese. Aș vrea să-l menționez pe Ștefan Lătescu, un băiat din Miroslava care, la 16 ani, are niște calități extraordinare. Îmi doresc ca toți să confirme. Continuarea ar fi un alt Cătălin Moroșanu. De altfel, chiar de ziua mea am primit o urare care suna așa: Maestre Mihai, îți urez La Mulți Ani și să descoperi un alt Cătălin Moroșanu!
Cătălin Moroșanu: Alături de Mihai Constantin vreau să creștem o nouă generație de luptători. Avem o bază de selecție foarte mare pentru viitorii campioni, sunt 200 de elevi numai în Iași, mai sunt 5 filiale ale Clubului în Moldova, și cu promoția Dinamite vom reuși să perpetuăm acest fenomen și să găsim noi sportivi care să reprezinte România în competițiile mondiale, olimpice și europene. Eu voi fi promotor, antrenori sunt Mihai Constantin și Sebastian Ciobanu, iar împreună, toți trei, vom face o echipă foarte bună.
9. Sportul în Iași a pierdut susținerea autorităților de acum. Există totuși șanse ca în Iași să avem echipe și sportivi recunoscuți?
Mihai Constantin: Este foarte greu, în primul rând pentru că nu este o lege a sportului foarte bine pusă la punct, care să permită administratorilor să finanțeze sportul. Este un haos ieșit din comun. Eu personal abia reușesc să iau pentru o participare la un campionat mondial o finanțare modică de 1.000 de lei. E foarte greu, pentru că toată atenția este îndreptată spre fotbal. Și în plus, nu mi se pare corect să aduci jucători din străinătate pe care să-i plătești cu banii noștri, ai ieșenilor, în loc să-i ajuți pe ai noștri. Îl avem pe Vlăduț Simionescu, sunt băieții de la box, care ar trebui ajutați. Nu e corect să-i lași să moară de foame pe ai noștri, în timp ce, din banii ieșenilor, să le asiguri cazare, masă și salarii bune unor jucători străini. N-aș avea nimic împotrivă să se aducă jucători pe banii sponsorilor, dar e vorba de banii noștri și nu este OK. Am ajuns să bat la uși închise. Am sperat la un moment dat că, odată cu intrarea în politică, Moroșanu va putea să schimbe ceva, dar e foarte greu să lupți împotriva sistemului. Și apoi, te trezești că îți faci și o mulțime de dușmani care îți spun că vorbești prea mult. Asta-i România, din păcate.
Cătălin Moroșanu: Comisia de tineret și sport de la Consiliul Județean are un buget de 200.000 de lei pe an. Cu banii ăștia nu poți să faci nici măcar un proiect de anvergură. Mai avem pe legea 350 încă 100.000 de lei. Deci, în total sunt 300.000 de lei de la Consiliul Județean. Sunt foarte puțini. Și acești bani trebuie împărțiți la toate sporturile, dar și la ONG-urile de tineret. Sunt foarte puțini bani. Vor fi mai mulți, sigur vă spun, la anul. Dacă ați observat, e o chestie ciclică, o dată la 4 ani, când sunt alegeri, atunci toate echipele din eșalonul secund promovează în liga națională. Numai atunci vin finanțări de la Primărie, de la Consiliul Județean. Cred că în 2019 și 2020 o să avem din nou echipe în Divizia națională, așa se întâmplă de fiecare dată. Dar, din experiența pe care o am eu, din punctul meu de vedere, Primăria si CJ nu investesc foarte mulți bani în sportul ieșean. La Timișoara, București, Cluj, alta e situația, administrațiile de acolo investesc sume importante în sport, iar rezultatul se vede.
