Înconjurat de mai mulţi intelectuali cunoscuţi pentru preferinţa lor legionară, şi colaborator la revista “Cuvântul” a lui Nae Ionescu, Guvernul Naţional-Legionar îi oferă lui Petre Ţuţea funcţia de Director în Ministerul Economiei Naţionale. Între 1940 şi 1944 a fost Şef de secţie în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naţionale. După cei 13 ani de închisoare, el avea să noteze mai târziu, la bătrâneţe următoarele gânduri despre mişcarea al cărei adept era:
„Legionarismul era în înseși ideile epocii, dar legionarismul nu putea să iasă câștigător deoarece avea la bază o eroare – naționalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de naționalism li s-a tras sfârșitul legionarilor. La comuniști, dacă nu ești cu ei – sau nu mai ești cu ei – înseamnă că ești legionar. De ce acest «sindrom legionar» la bolșevici, mă întrebați? Fiindcă legionarii sunt singurii români care n-au avut în dicționar la litera G cuvântul glumă și când îi prindeau pe comuniști, era vai de cozonacul lor. Dar, de fapt, nici comuniștii nu știu de glumă; ăsta-i punctul lor comun cu legionarii.
Nu se poate spune că mișcarea legionară n-a fost puternică! N-a avut rezultate pozitive fiindcă extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici național-socialismul german n-a durat – și erau similare cu mișcarea legionară. Deosebirea dintre ele și mișcare este aspectul religios al mișcării legionare. Nici fascismul și nici naționalism-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Într-o întrunire, se spune, Mussolini s-a uitat la ceas și a zis: Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în câteva minute să mă trăsnească dacă există! Și apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele și a demonstrat că Dumnezeu nu există”.
(Petre Țuțea, 322 de vorbe memorabile)
