Despre oamenii foarte bogați se spune că nu trebuie să-i întrebi cum au făcut primul milion. Nu fac excepție nici primii milionari români, care au făcut averi impresionante imediat după 1989, dar au dispărut din peisaj la fel de repede precum au intrat. Unii s-au stins în sărăcie, tânjind după bogăția care le-a scăpat printre degete, alții au ajuns în închisoare, doar câțiva au reușit să dovedească în timp că nu au fost miliardari de carton, dar au părăsit scena publică.
JR de România număra saci de dolari și a murit sărac
Ilie Alexandru a fost unul din primii miliardari români de după 1989. Era poreclit ”baronul de Bărăgan” sau ”JR de România”, după ce a ridicat pe moșia sa de la Slobozia parcul Hermes, unde a înălțat o copie a Turnului Eiffel din Paris și o replică a somptuoasei vile a familiei Ewing, din celebrul serial ”Dallas”, care făcea furori în România anilor 90. Ilie Alexandru spunea că număra saci de bani și găleți de dolari, trăia într-o opulență ieșită din comun și rula afaceri de sute de milioane de dolari. Avea o fabrică de ulei, o fabrică de mezeluri și încă una de televizoare color, dar și afaceri în agricultură care i-au adus însă o condamnare la 12 ani de închisoare în anul 2001, pentru evaziune fiscală și înșelăciune. A ieșit după 8 ani și a murit în 2010, sărac și măcinat de frustări. Apropiații au spus că Ilie Alexandru suferea cumplit, neputând să accepte că nu mai avea bogăția și gloria de odinioară, iar asta i-a adus și sfârșitul.
Milionarii de la TEC și-au scos avuția la dozator
România a dezvoltat la începutul anilor 90 un fenomen unic în lume, prin amploarea și nefirescul său. Sucurile la dozator sau celebrele TEC, așa cum au rămas în conștința populară, au fost până prin 1993 o industrie de zeci de milioane de dolari. Sucuri la dozator se beau peste tot în lume, dar nicăieri nu stăteau oamenii la coadă pentru a lua acasă licorile colorate și dulci de kiwi, mango, mandarine sau papaya în sticle de doi litri. În 1993, existau 10.000 de dozatoare TEC în toată țara, se crease o adevărată isterie națională. Cel care a adus TEC în România este Marius Iliev, fugit în SUA în 1985 și revenit în țară imediar după 1989. Prin firma sa, TEC European Connection, a împânzit țara de dozatoare și recunoaște că a făcut ușor câteva zeci de milioane de dolari. S-a retras însă din businessul cu TEC când a intuit că industria a ajuns la saturație și s-a reprofilat pe alte afaceri, de la eoliene la aditivi furajeri și comerțul cu ridicata al vinului. În prezent, Marius Iliev dezvoltă un site de analiză financiară și patronează un restaurant în București. Nu se află în topurile milionarilor, este cvasi-necunoscut publicului larg, dar se poate spune că nu duce grija zilei de mâine.
Un alt român îmbogățit de pe urma dozatoarelor TEC este Cornel Tăbăcaru. S-a mutat în Costa Rica în anul 2000 și are și acum un dozator TEC în casă, de unde bea zilnic. Unul din primii milionari ai României are acum proprietăți în Toronto, Miami, Costa Rica, Londra, Paris și București, nu iese cu nimic în evidență și trăiește o bătrânețe fericită din milioanele scoase la dozator.
Părintele Caritas a ajuns să locuiască pe străzi
În martie 2018, Ioan Stoica a fost evacuat din garsoniera din Brașov în care locuia singur, pentru că nu și-a mai permis să plătească chiria și utilitățile. Părintele jocului Caritas a ajuns un bătrân bolnav și sărac, deși între 1992 și 1994 a rulat peste 4 miliarde de dolari prin escrocheria care a păgubit sute de mii de români naivi. Banii s-au evaporat, Ioan Stoica a ieșit din închisoare după doar un an, în 1996, iar în prezent bătrânul locuiește pe străzi.
”GEPA- un pic mai bine pentru dumneavoastră”. Mai puțin pentru el
George Pădure a fost unul din primii milionari postcomuniști, grație fenomenului GEPA. În 1991, afaceristul deschidea primul magazin de electronice și electrocasnice din București, iar sloganul său, care răsuna din toate televizoarele- ”un pic mai bine pentru dumneavoastră”- a devenit un brand național. Afacerea lui a fost un fenomen, iar românii se călcau în picioare să cumpere un televizor color, un video sau un casetofon scump din magazinele lui George Pădure. Popularitatea lui era așa de mare, încât în 1996 a câștigat, ca independent, funcția de primar al Sectorului 1. Treptat, însă, business-ul GEPA a fost sufocat de concurență, în anul 2000 candida fără succes la Primăria Capitalei, iar în 2006 s-a retras definitiv din comerț. În prezent, deține un hotel în București, a scris o carte autobiografică- ”O viață cât zece” și retrăiește nostalgic vremurile sale de glorie, cu o mulțumire sufletească oarecum ciudată: ”Nu sunt la pușcărie, dar și conturile mele sunt pe minus. Nici nu știu cum e mai bine…”.
Dinel Staicu, milionarul care și-a schimbat numele ca să uite de trecut
Pe 15 octombrie 2018 a fost eliberat din închisoare, după 8 ani de temniță, Dinel Staicu, unul din cei mai controversați milionari de după 1989. Fostul președinte al SIF Oltenia fusese condamnat la 12 ani de închisoare, cumulată din dosarul fraudării Băncii Internaționale a Religiilor, dosarul mituirii a trei judecătoare de la Curtea de Apel București și cel al fraudării Transgaz. Fostul milițian Dinel Staicu a înființat la începutul anilor 90 mai multe firme în Craiova, iar primul milion de dolari l-a făcut după ce a vândut o stație PECO. Afaceristul este cunoscut și pentru că a înființat Muzeul Comunismului de la Scornicești și Palatul Republicii Socialiste de la Podari. Dinel Staicu este proprietarul Casei Bujor din Craiova, fosta casă de protocol a familiei Ceaușescu, iar în 2004 îi vindea lui Adrian Mititelu clubul de fotbal Universitatea Craiova cu 5 milioane de euro. În 2001, Dinel Staicu și-a schimbat numele în Nițu, iar milionarul din anii 90 este acum un bătrân sărac.
De la primul milion, la azil
Primul milionar al Iașului de după 1989 este necunoscut opiniei publice, deși are o poveste de viață fabuloasă. În 1990, Ioan Crețu avea deja 14 Dacii noi și 10 apartamente și strânsese în doar câteva luni o avere de peste un milion de dolari, o sumă fabuloasă pentru acele zile. Totul a pornit de la prima consignație din Iași, pe care a deschis-o în mai 1990. Ulterior, s-a extins, iar banii îi curgeau cu atâta abundență, încât la un moment dat îi ținea în trei lăzi uriașe. Era cel mai bogat om din Iași, dar averea atât de repede strânsă s-a dus la fel de rapid. Ioan Crețu și-a cheltuit toți banii pe femei și jocuri de noroc, iar acum își trăiește bătrânețile sărac lipit, la un azil.
Portarul de hotel devenit patron de stațiune
Iosif Armaș a fost primul milionar bănățean de după 1989, la un moment dat unul din cei mai puternici oameni ai vremurilor sale. Ieșit din topul milionarilor din 2012, Iosif Armaș are o poveste de viață fantastică: de la simplu portar de hotel în Băile Herculane a ajuns patronul întregii stațiuni, apoi deputat și președinte al Federației Române de Box. A început afacerile din 1990, cu exporturi de uree și piei de oaie și vițel, pentru ca apoi să se extindă și în comerțul cu zahăr, taximetrie și agricultură. În 2015 a fost condamnat pentru dare de mită, iar primul milionar bănățean a ajuns un anonim cu probleme penale.
”Regele anvelopelor” spune că anii de milionar au fost ani pieduți
Gelu Tofan este unul din primii mari milionari români de după 1989. Imediat după Revoluție a înființat grupul de firme care îi purta numele, majoritatea cu profil auto și de transport. Cel supranumit la un moment dat ”Regele anvelopelor” derula afaceri de 600 de milioane de doalri pe an, avea 16.000 de angajați, iar la începutul anilor 2000 era văzut ca cel mai mare investitor român. Treptat, afacerile au intrat în declin, iar Gelu Tofan a ajuns să fie bătut cu ranga pe stradă de foștii parteneri. Întregul imperiu s-a prăbușit, Tofan a pierdut o avere de peste 100 de milioane de euro și acum, retras în Botoșaniul natal, spune că acei ani din viață au fost ani pieduți.
”Împăratul Moldovei” și răzbunarea sa
Corneliu Iacobov s-a întors în anii 90 din SUA pentru a deveni multimilionar în România. În scurt timp, afaceristul băcăuan ajunge unul din greii politicii românești, dezvoltând în paralel un veritabil imperiu economic. Iacobov a controlat rețele alcătuite din zeci de firme, prin care rula sute de milioane de dolari în afaceri din petrol, turism și imobiliare. Numele unuia din cei mai puternici oameni de afaceri moldoveni de după 1989 este legat în special de rafinăria RAFO, pentru devalizarea căreia a și fost condamnat la 7 ani de închisoare, din care a făcut doar patru. Între timp, Iacobov și-a pierdut definitiv puterea incredibilă pe care o avea în anii 2000, la fel și mare parte din uriașa sa avere. La eliberarea din penitenciar, în decembrie 2016, cel poreclit odată ”Împăratul Moldovei” a spus că a scris mii de pagini cât a fost după gratii și va da în judecată pe toată lumea responsabilă de condamnarea sa, de la politicieni la magistrați, dar nu va cere niciun ban României.
