Dincolo de toate discuțiile despre amnistii, grațieri și așa mai departe, se apropie momentul în care Guvernul și partidele ce-l formează ori susțin vor fi nevoite să răspundă la o serie de întrebări neplăcute referitoare la siguranța cetățeanului. Ne interesează prea puțin dacă ele vor veni din partea opoziției politice, a organizațiilor societății civile, mass media sau a oricui altcuiva. De asemenea, ne interesează prea puțin modul în care se vor pasa responsabilitățile între legislativ, executiv și instanțe, între componentele sistemului de justiție, între diversele ministere, între autoritățile centrale și cele locale și așa mai departe – cititorii pot imagina și alte situații. Dar:
- Care este, doamnelor și domnilor de la putere, bilanțul guvernelor pe care le patronați (și al întregii administrații de stat pe care o controlați) în privința siguranței cetățeanului? Sunt mai multe sau mai puține cazuri de infracțiuni cu violență în 2018 față de 2017 și 2016?
- Câte persoane condamnate pentru infracțiuni cu violență au fost eliberate înainte de termen după adoptarea legii privind recursul compensatoriu? Câte dintre ele s-au întors deja în arest sau în închisoare, pentru infracțiuni similare?
- Ce efect vor avea planurile Dvs. viitoare referitoare la așa-numita reformă a justiției asupra eliberării altor deținuți condamanți pentru asemenea infracțiuni? Când ne veți putea spune câți vor ieși?
- Ce faceți și ce aveți de gând să faceți, mai exact, pentru ca oamenii condamnați pentru asemenea infracțiuni să capete șansa recuperării, să-și poată găsi slujbe cinstite, să se poată integra în societate?
Desigur, acestea sunt întrebările oficiale. Nimic din cele de mai sus nu trebuie interpretat în sensul negării dreptului oricărui individ din această categorie la libertate, după ispășirea pedepsei pe care instanța, în numele societății întregi, a decis să i-o aplice. Sigur că statul român trebuie să aplice cu promptitudine și bună credințămăsurile dictate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în conexiune cu hotărârile adoptate în diverse cauze referitoare la condițiile din închisori. Dar, pe de altă parte, nu ar trebui ignorate nici inteligența și bunul simț al aceleiași societăți. Așadar:
- Ați mai fi dat dovadă de atâta hărnicie dacă n-ar fi vorba ca, mai devreme sau mai târziu, să vă etalați mărinimia și în ceea ce privește dosarele asociate corupției politice și abuzului de putere? Sau poate că ați vrut să faceți loc în închisori tocmai spre a putea încăpea corupții?
- De când știați sau bănuiați că aceste condiții – evident improprii – din închisori reprezentau o mare problemă pentru statul român, una pe care autoritățile erau datoare să o rezolve? Unde anume găsim, în programul electoral al PSD și în programele de guvernare ale celor trei cabinete, angajamentele pe această temă?
- Cu mult respect pentru angajamentul Dvs. actual în favoarea drepturilor și libertăților persoanelor care, la un anumit moment, au greșit față de societate, ne puteți spune de când datează el? E mai vechi ori s-a declanșat doar în momentul în care printre ei au ajuns să se numere colegi, parteneri de afaceri, protejați etc.?
În fine, ar mai putea apărea trei întrebări:
- Oare n-ar fi bine să adoptați un act normativ prin care să stipulați mai exact ce avem și ce nu avem voie să facem dacă vrem să ne apărăm de vreunul dintre beneficiarii generozității Dvs. – nu de alta, dar nu cumva să le lezăm drepturile?
- N-ar fi o idee bună să cereți autorităților locale să elaboreze hărți cu trasee recomandate pentru deplasarea cetățenilor – cu precădere a persoanelor de gen feminin – pe timp de zi și de noapte, în comunitățile respective?
- În fine, sunteți siguri că e bine ce faceți?
