Bogdan Tănasă: ”Cel mai mare ajutor al nostru din partea autorităților ar fi să ne lase în pace să ne facem treaba”.
Pr. Dan Damaschin: ”Asta facem noi – culegem oameni pe care societatea îi repudiază și încercăm să îi ajutăm să reușească”.
- Când ați decis că este momentul să vă implicați pentru ajutorarea celor defavorizați de soartă?
Bogdan Tănasă: Asta nu am decis eu, ci sufletul meu. Am făcut-o din instinct. Am văzut într-un ziar local cazul unor copilași din Vlădeni, iar reporterul l-a întrebat pe unul dintre copii ce și-ar dori de Crăciun. El a zis că vrea o mașinuță, că n-a avut niciodată o asemenea jucărie. Am mers acolo la ei și am hotărât să le fac o casă. De aici a pornit proiectul Casa Share, nu a fost ceva programat, ci doar dorința de a face bine.
Pr. Dan Damaschin: Nu pot să identific un anumit moment. Ca om, ca și creștin, ca preot, am simțit că trebuie să ajut. Eu am urmat Liceul Sanitar pentru că voiam să fiu medic, să fiu în slujba celorlalți. Dar Dumnezeu a vrut ca eu să fiu preot, să îi ajut din punct de vedere spiritual pe oameni. Și, când am ajuns preot, sunt 22 de ani de acum, bătrânii singuri, familiile cu mulți copii, au devenit oarecum un reper al activității mele. De altfel, în primul an de preoție am îmbinat latura spirituală cu cea medicală, pentru că în satul în care eram preot, Podolenii de Sus, comuna Cozmești, nu exista o formă de asistență medicală primără. Cu ajutorul primarului de atunci din comuna Cozmești am deschis un punct farmaceutic improvizat în casa parohială, unde oamenii găseau la orice oră din zi și din noapte un medicament sau un tratament de urgență, iar mașina personală devenea automat ambulanță sau casă de nașteri, căci s-a întâmplat și acest lucru.
- Care a fost primul caz?
Bogdan Tănasă: Copiii din Vlădeni aveau o viață foarte grea. Tatăl lucra la moara din sat, erau șase frați părăsiți de mama lor, cel mai mic avea cinci ani, iar cel mai mare avea 14 ani. Toți băieți, mergeau toți la școală, dar stăteau într-o casă fără lumină, fără căldură… Eu m-am dus acolo să le duc ceva de mâncare, lemne, dar când am văzut cum stăteau, m-am decis pe loc să le facem altă casă alături. Am și filmat ce am văzut acolo, am pus pe Facebook si i-am rugat pe prietenii mei să doneze materiale de construcții, geamuri, tot ceea ce le prisosea. Într-o lună și jumătate a fost gata casa nouă dotată cu toate utilitățile.
Pr. Dan Damaschin: Au fost cazuri de care sunt foarte bucuros. Aproape de sufletul meu este însă o familie cu șapte copii. Prin ajutorul oferit de noi, copiii au mers la școală, toți sunt adulți acum, iar familia a ajuns să fie una dintre cele mai înstărite din comunitate.
- Câti oameni ați ajutat?
Bogdan Tănasă: Sunt 24 de familii, în jur de 130 de copii. Toți sunt din județul Iași, iar acum ultima casă pe care o construim este pentru familia fetiței din județul Vaslui care – vă amintiți, că a fost prezentat cazul la știri – cel mai mult își dorea să mănânce piure cu carne.
Pr. Dan Damaschin: Îmi este greu, nu pot vorbi de un număr. Numai acum, de Crăciun, am 3.000 de copii, în fiecare an sunt 1.000 și ceva de mame, așa că vorbim de zeci de mii de oameni care au beneficiat de sprijin cu ajutorul lui Dumnezeu și al creștinilor din jurul nostru.
- Există un caz deosebit de celelalte?
Bogdan Tănasă: Toate cazurile sunt deosebite, au specificul lor, doar că sunt dureroase. Nu pot să mă atașez de un caz, pentru că eu petrec foarte mult timp cu acești copii cât timp le construiesc casa. Dar la Casa Share numărul 13 am avut un copil cu scolioză, care trebuia operat. Era însă nevoie de 25.000 de euro pentru a putea fi operat, deoarece nu mai putea să respire și se stingea încet. Mama lui era foarte săracă, nu putea să facă nimic pentru el. Acum băiatul e foarte bine, merge la școală, nu mai are probleme de sănătate.
Pr. Dan Damaschin: Toate cazurile sunt deosebite. Orice om care mă abordează și cere ajutor este un caz trimis de Dumnezeu și care are nevoie de ajutor nu numai în ceea ce privește pâinea de pe masă sau acoperiș deasupra capului, el trebuie scos din criza în care se află, criză care este și o criză de ordin spiritual. Eu iau foarte în serios orice abordare și încerc să sprijin familia și material și spiritual. Sunt cazuri care m-au marcat profund, mame bolnave de cancer pe care n-am reușit să le salvăm, mame care au murit aproape în brațele noastre. Îmi amintesc de o tânără, Mihaela, crescută într-un centru de plasament. Cerșea prin tramvaie, iar noi am ajutat-o să-și găsească un rost pentru ea și pentru copilul ei. Are acum o slujbă, un acoperiș deasupra capului, copilul a crescut mare și este bine. Iată că, într-un moment al vieții când părea condamnată la o viață de mizerie, Mihaela a demostrat că se poate.
- Cum au evoluat oamenii pe care i-ați ajutat atunci? Le-ați urmărit parcursul?
Bogdan Tănasă: Aceasta este partea bună a proiectului, și foarte multă lume este atrasă de acest proiect, pentru că noi îi și monitorizăm, îi vizităm periodic, îi ajutăm și pe părinți să își găsească locuri de muncă, îi stimulăm pe cei care învață bine cu vacanțe la munte, la mare în fiecare an. Chiar luna aceasta, pe 14 decembrie, îi ducem la Izvorul Muntelui pe cei care și-au dat interesul la școală. Sunt 50 de copii care merg în vacanță la munte.
Pr. Dan Damaschin: Nu trebuie să fim idealiști și să spunem că toți oamenii pe care i-am ajutat au ajuns oameni de afaceri. Această activitate socială implică foarte multe, noi îi ajutăm să depășească o criză. Majoritatea celor cu care intrăm în contact își rezolvă problemele. Din păcate, criza spirituală care are cauze complexe, dar și alte cauze care țin de educație, de politică, au făcut ca acum să avem familii dezbinate, mame care sunt nevoite să lucreze în străinătate, copiii cresc doar cu tații sau cu bunicii. S-a ajuns, din păcate, și la tragedii. Avem foarte mult de lucru cu acești copii care au rămas singuri, abandonați de familie și de societate. Și asta facem noi – culegem oameni pe care societatea îi repudiază și încercăm să îi ajutăm să reușească.
- Aveti colaborări și cu autoritățile locale din localitățile oamenilor pe care i-ați ajutat?
Bogdan Tănasă: Nu primim niciun fel de ajutor de la primării. De fapt, cel mai mare ajutor este să fim lăsați în pace să facem ceea ce știm noi mai bine. Am ajuns să spunem că cel mai mare ajutor al nostru din partea autorităților este să fim lăsați în pace să ne facem treaba.
Pr. Dan Damaschin: Da și nu. Da, fiindcă o bună parte a cazurilor sunt din comunitățile mai sărace, iar autoritățile ridică din umeri, pentru că nu au fonduri. Din păcate, nu au nici dispoziția de a face treabă uneori. Se ghidează după principiul că, dacă nu aduce niciun ban în comunitate, noi de ce să ne implicăm? Și timpul trece… Cei de acolo își câștigă existența așa cum știu ei mai bine, iar săracii sunt uitați de toată lumea.
- Ce proiecte aveți în derulare?
Bogdan Tănasă: La Holboca am dat în folosință a 18-a casă chiar la începutul lunii decembrie, beneficiari sunt o mamă cu trei copii, iar acum lucram la Casa Share numărul 19, la familia fetiței din județul Vaslui. Iar de Craciun, toți copiii de la Casa Share vor primi alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, mai puțin jucării, pentru că ei au nevoie de lucruri de strictă necesitate.
Pr. Dan Damaschin: Sunt foarte multe proiecte, la noi se muncește întotdeauna în funcție de nevoia omului, în clipa de față 3.000 de copii trebuie îmbrăcați de Crăciun, de Paște, și de început de an școlar, avem 46 de case construite pentru familii sărace în cei 22 de ani de activitate, avem sute de cereri pentru a repara unele case sau pentru a cumpăra animale precum vaci, oi, cai, capre, pentru sute de metri cubi de lemn pe care îi distribuim familiilor în nevoie, două centre sociale – unul este dat în folosință, altul este finalizat 99 la sută, mai trebuie racordat la utilități, cu o capacitate de 11, respectiv 16 apartamente, un cabinet medical aflat în faza de autorizare, o linie telefonică pentru ajutorarea mamelor aflate în dificultate la nivel național.
- Ce proiecte de viitor aveți?
Bogdan Tănasă: Vrem să facem un centru de zi în comuna Popricani unde copiii săraci să vină în fiecare zi la ora 12, când ies de la școală, să servească prânzul, apoi să-și facă lecțiile. Avem un profesor universitar pensionar care abia așteaptă să vină acolo ca voluntar.
Pr. Dan Damaschin: Vrem să facem un internat pentru copiii din mediul rural, copii care trebuie luați ceva mai devreme din familii, scoși de sub influența negativă, a mediului toxic în care trăiesc. Internatul va fi în Iași, dar deocamdată nu am găsit un spațiu. Va fi destinat pentru aproximativ 50 de copii, să beneficieze de cazare, masă, condiții foarte bune.
- Cum poate fi modificat sau îmbunatățit sistemul social din România?
Bogdan Tănasă. Sistemul social e greoi la noi. Uneori, asistenții socială mă sună și îmi cer să îi ajut eu la diferite cazuri. Ori eu n-am buget de milioane de euro ca ei. Eu merg cu ”cerșitul”, tot ce fac, fac numai cu donații. Banii de la buget nu sunt cheltuiți cum trebuie. Familiile acestea pe care le găsim noi sunt consumatoare de ajutoare sociale. Noi încercăm să le găsim și locuri de muncă, să producă și părinții, și copiii pe măsură ce cresc și termină școala. Asta trebuie să facă și sistemul social de la noi, să le monitorizeze mai mult, să meargă mai mult în teren, și de aici vor apărea și rezultatele.
Pr. Dan Damaschin: Ne lovim de foarte multă birocrație. Cei din sistemul bugetar lucrează cu hârtii, își primesc salariile, proiectele europene din domeniul social, cu valori de milioane de euro, nu au nicio finalitate pentru că trebuie multe hârtii și o infrastructură de personal care te năucesc, de aceea ne bazăm pe donații și voluntari. Și uite așa facem treaba celor care sunt plătiți să o facă. De exemplu, pentru romi s-au cheltuit o mulțime de bani europeni, dar ei sunt tot flămânzi, tot neșcolarizați. Deci să renunțăm la birocrație sau s-o simplificăm cât se poate. În planul nostru, al calității umane, trebuie să înțelegem că un copil nu este o povară, ci este asigurarea ta de pensie și de sănătate, este o investiție pentru viitor. Fiecare copil care se naște și pe care-l educăm trebuie să aducă un plus-valoare societății. Nu familiile cu mulți copii sunt problema, ci faptul că mentalitatea noastră colectivă și un stat iresponsabil nu contribuie ca acești copii să fie integrați și să devină folositori societății. Și asta o face orice stat care are puțin creier acolo și care știe că, dacă ai 10 copii, mai târziu vei avea 10 cotizații pe care le vei culege în timp de la 10 angajați. Trebuie să ne schimbăm complet optica. Familia este o binecuvântare, nu o povară pentru societate, dar trebuie să investim în această activitate. Și ar trebui să ne gândim că asistența socială nu este o chestiune profesionalizată, este vorba despre a fi sau a nu fi om în lumea aceasta.
- Transmiteți un mesaj celor care ar putea sa se implice, dar nu o fac.
Bogdan Tănasă: Eu le spun așa: Ceea ce fac eu fac bine unor copii, dar fac bine și sufletului meu. Fiecare om are o părticică bună în suflet. Și cred că, stimulând acea părticică bună, făcând o faptă bună, o să vedeți că vă simțiți bine și chiar recomand să vă implicați să faceți fapte bune, pentru că este foarte OK pentru sufletul vostru. Cei care vor să fie alături de noi ne pot trimite un SMS la 8844 cu mesajul ”casa”. E vorba de 2 euro pe lună, 2 euro nu e o sumă foarte mare, și, adunând 2 cu 2 și cu mulți de 2 euro vom putea să facem mai multe case și acel centru de zi în care vrem să avem grijă de 100-150 de copii.
Pr. Dan Damaschin: Să nu mai mimăm, să fim oameni, să terminăm cu mimetismul acesta. Să fim oameni până la capăt, să dăm ce-i mai bun din viața noastră. Donează o sumă cât de mică pentru ajutoararea celor defavorizați. Zilnic mă contactează persoane pe internet, la telefon, și-mi spun: Uite, știu un caz, hai să ajutăm. Nimeni nu ne împiedică să ajutăm, nu trebuie să cerem ajutorul altora. Pentru un bătrân care stă pe stradă pune 100 de lei din salariul tău și, împreună cu alți doi prieteni, caută-i o cameră de cămin undeva într-un cartier ieftin, și plătește-i chiria. Nimeni nu te împiedică, nu trebuie să mergi la părintele Damaschin, sau la Poliția Locală sa-ți facă treaba. Putem crește cu toții nivelul de trai în societate și așa devenim mai buni și mai puțin egoiști.
