Sfantul Ierarh Vasile cel Mare (pomenit in calendarul crestin-ortodox la 1 ianuarie) s-a nascut in anul 330 d.Hr., in Cezareea Capadociei, intr-o familie nobila, care a dat Bisericii slujitori si carturari renumiti, cativa dintre ei fiind trecuti in randurile sfintilor.
Bunicul sau a fost martir pentru Hristos in timpul imparatului roman Diocletian, sora sa cea mare a fost cea care i-a indemnat pe frati pe calea slujirii Mantuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei.
Studiile le face la Constantinopol si la Atena, unde leaga o stransa prietenie cu Sfantul Grigorie de Nazianz, dupa care se intoarce in Cezareea, unde preda pentru o scurta vreme Retorica. La indemnurile surorii sale, a fost botezat in credinta crestina, isi imparte averea celor saraci, dupa care se retrage in anul 358 la o manastire din Pont, unde duce o viata de asceza si rugaciune. Dupa o calatorie la marile manastiri si schituri din Egipt, s-a intors in Pont si redacteaza prima sa scriere privitoare la viata de obste din manastire, numita „Regulile vietii monahale”.
In 364, a fost chemat in Cezareea de episcopul Eusebiu si a fost hirotonit preot, aducandu-si o contributie importanta in lupta impotriva ereticilor arieni. Pastoratia pe care o incepe de acum inainte a fost dedicata indeosebi celor nevoiasi, organizand renumitele azile, spitale si case de reeducare a celor cazuti moral, toate grupate sub denumirea de „Vasiliade”.
Deosebit de energice au fost insa si misiunile sale pe taram spiritual, ca preot si apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcandu-se in actiuni de combatere a unor eretici si de reconciliere a Bisericilor in timpul unor schisme.
Sfantul Vasile cel Mare a murit in anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevarat stalp al Bisericii din vremea sa, un punct de referinta in istoria crestinismului universal. Scrierile sale contin lucrari de dogmatica profunda, precum „Contra lui Eunomiu” sau „Despre Sfantul Duh”, lucrari ascetice, ca „Regulile vietii monahale”, „Despre judecata lui Dumnezeu”, comentarii, ca „9 Omilii la Hexameron”, numeroase cuvantari si epistole. A avut o contributie deosebita la structurarea slujbelor bisericesti, alcatuind o Sfanta Liturghie ce-i poarta numele.
