Libertatea a descoperit un om care trăiește într-o grotă lângă Malaga, chiar în fața unei perle a arhitectonicii iberice, Acueducto del Aguila.
Mediterana pare la doi pași, o vezi, o simți, printre stânci tăioase, doar că e nevoie de câțiva kilometri să-i mângâi nisipul. Vremea este „caliente”, 15 grade Celsius la început de ianuarie, iar soarele e galben și frumos. Vara, te cam rupe în două, temperaturile o pot lua razna, dar marea de lângă nu e doar fermecătoare, ci mai domolește și dogoarea. Un loc deosebit, mai ales că fix în față este Acueducto del Aguila, „Apeductul Vulturului”, în românește, o neconvențională perlă a zonei. O fabuloasă mostră de arhitectură spaniolă.
Cum ar fi să-ți trăiești viața aici, fix aici? Să locuiești exact pe aceste stânci, într-o grotă, cu doar niște bucăți de pânză trase dintr-un colț într-altul, pe post de ferestre, de ușă și de paravan când bate vântul sau e cald. Să ai niște vreascuri pe post de mobilier, să trăiești ca un pustnic sau, mai înapoi, ca un om primitiv. Aceasta este realitatea pentru cel puțin un om în 2019, când lumea e acaparată de gadgeturi, de consumerism, de cai verzi pe pereți. Pereții lui sunt chiar stânca, o casă pentru Hermann, un bărbat trecut de 50 de ani, dintr-o localitate de lângă Hannovra, așa cum a dezvăluit chiar el.
După ce admiri Acueducto del Aguila de la nivelul șoselei, poți coborî câteva zeci de metri, cu mașina sau la pas, pentru a vedea apeductul de jos în sus. Dacă pe stâncile din jur, pe o arie de mulți kilometri vezi zone întregi cu sere, pe aceasta se zăresc câteva obiecte care încropesc o așezare umană. Niște pături, niște prosoape și un fel de față de masă cu niște modele de pe vremea descoperirii homo sapiens sar în ochi pe piatra maronie luminată de soare. Figura unui om cu un lămpaș pe frunte, decojind un măr cu cuțitul, iese din întunericul peșterii. „Da, de ce ai urcat? Da, locuiesc aici, de cinci ani, mă cheamă Hermann și sunt dintr-o localitate de lângă Hannovra. Și dacă ți-o spun, n-ai auzit de ea. De ce stau aici? Pentru că așa vreau eu”. Omul nu este deloc răutăcios sau agresiv, din contră, spune toate aceste lucruri pe un ton firesc, calm.
Hermann stie și engleză, nu e un om needucat. Barbă albă, început de calviție, poartă ceas la mână și ochelari, dacă l-ai vedea în cu totul alt context, ai spune că are un apartament plin de confort, o carieră, o familie. Le-a avut, cândva. „Mi-am pierdut soția, am vrut să mă rup de toate cele lumești și-am venit aici. Am avut o viață… Bine, o am și acum, eu sunt OK. Sunt liber, când vreau mă plimb, fac nici jumătate de oră până la mare, clima este plăcută și iarna. Pot să meditez. Stai liniștit, n-am făcut crime sau mă ascund de cineva pe aici. Așa am vrut eu, așa a vrut viața. Nu fur, nu dau în cap, mă descurc cu ajutor social, câteva sute de euro pe lună, plus ce-mi mai dă lumea de pomană. Dar nu cerșesc. Ce meserie aveam? Nu mai contează trecutul, ci doar prezentul. Viitorul? O să vină!”, s-a confesat Hermann, acest om al peșterii de pe Costa del Sol, una dintre cele mai atractive zone pentru turiștii de pe mapamond și pentru miliardarii lumii. La 53 de kilometri este Malaga, la alți o sută Marbella și alte stațiuni cu iahturi, resorturi, lux și cele lumești. Dar Hermann are povestea lui pe care o închide în peșteră, după ce se trage perdeaua cu desene antice.
Acueducto del Aguila atrage turiști să-i admire impozanța, mai ales că oamenii se pot plimba și relaxa și pe văile din jurul lui. A fost ridicat în secolul XIX, în Nerja, un orășel dintr-o zonă rurală, la nici o oră de mers de Malaga. Podul a fost folosit pentru a transporta apă la o fabrică de zahăr. Acum, apeductul este folosit pentru irigarea locală. Se poate admira gratis, este situat în imediata vecinătate a autostrăzii care vine de la Valencia sau Murcia.
SURSA www.libertatea.ro
