Trupul neînsuflețit al respectatului și iubitului poet ieșean Emil Brumaru a fost depus luni, 7 ianuarie, începând cu ora 10.00, în holul central al Palatului Roznovanu.
Toți cei care doresc să aducă un ultim omagiu reputatului scriitor sunt așteptați la sediul Primăriei Municipiului Iași până marți, 8 ianuarie, pentru a se reculege și a scrie câteva cuvinte în cartea de condoleanțe.
Emil Brumaru s-a născut la 25 decembrie 1938 (înregistrat la 1 ianuarie 1939) în comuna Bahmutea (Mihailovca), jud. Tighina, Basarabia (azi în Republica Moldova).
A fost unul dintre cei mai importanți poeți români contemporani, membru al Uniunii Scriitorilor din România. După studiile la Școala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu” (actualul Colegiu Național) din Iași, a urmat cursurile Facultății de Medicină din același oraș, absolvind în 1963. În perioada 1963-1975 a fost medic în comuna Dolhasca, jud. Suceava, loc esențial în imaginarul operei sale, pe care l-a numit „rezervația naturală de îngeri”. S-a dedicat apoi scrisului, în paralel cu activitatea de corector (1983-1989) și redactor (1990-1996) la revista ieșeană Convorbiri literare. A debutat cu poezii în revista Luceafărul (1967), apoi editorial în 1970, cu două volume de poezie, Versuri, Ed. Albatros, (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) și Detectivul Arthur, Ed. Cartea Românească.
Emil Brumaru „a tradus Paradisul în limba română”, „a fost un poet superb pe măsura spiritului şi caracterului său”, „a întruchipat, cu graţie, libertatea insurgentă a poeziei”, „printre muritori el a trăit ca un înger” sunt câteva dintre gândurile împărtăşite de scriitori la moartea sa. „Mihaimergător“ şi-a luat rămas bun de la „Emilplutitor“. Omagiul adus… Bărbat din Vrancea, ars de viu într-un incendiu. Ce spun pompierii des… „Scria foarte mult în ultima vreme, era în formă, inclusiv poetică, foarte bună”, a spus Liviu Antonesei pe blogul său. „Emil Brumaru, poet pe care l-am iubit şi l-am admirat nespus, nu mai este printre noi.
Să se odihnească în pace!”, a scris Mircea Cărtărescu. „Emil Brumaru a întruchipat, cu graţie, libertatea insurgentă a poeziei. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, a scris Ioan Stanomir. Criticul literar Luminiţa Corneanu a scris: „În anii trecuţi m-a invitat să-i vorbesc la toate lansările cărţilor lui de la Bucureşti şi am fost de fiecare dată atât onorată să vorbesc despre un aşa de mare poet. Da, ştiam că nu întinereşte, îl văzusem recent într-o poză slăbit, dar vestea morţii lui m-a lovit teribil. El era dintre cei pe care îi credeam, pe care îi credem nemuritori. Generozitatea şi umorul lui unic ne rămân celor care l-am cunoscut. Volumele de poezie rămân literaturii române pe raftul ei întâi. Drum lin spre rezervaţia de îngeri, domnule Brumaru!”.
„S-a stins poetul Emil Brumaru. A ajuns în ceruri, la îngeri. Şi printre muritori el a trăit ca un înger. Fie-ţi ţărîna uşoară, om bun!”, a scris Stelian Tănase pe blogul său. „Emil Brumaru a murit azi-noapte. Nu îmi vine să cred că a murit – după cum nu îmi vine să cred că a putut exista. Unul dintre foarte puţinii poeţi care au scris Paradisul. A tradus Paradisul în limba română. Şi, deşi ştiu cât a iubit lumina în care e acum, sunt extraordinar de trist pentru el. Şi pentru noi. Să-ţi fie Paradisul pe măsură, Emil Brumaru!”, a scris Radu Vancu. Scriitorul Şerban Foarţă: „La revedere, dragul meu Emil… „And flights of angels sing thee to thy rest!” („Odihneşte în cântul cetelor de heruvimi” – „Hamlet”). „Caut, năuc, prin documente şi, deocamdată, nu găsesc decât un mic dialog al nostru (greu, azi, databil) pe FB, – după ce pusesem la păstrare un proaspăt text al tău, anume: „Să intru-n măruntaiele cuvintelor…”. „Să intru-n măruntaiele cuvintelor,/ Să pipăi crinul în lăuntrul lui/ Plin de parfumul atotrăbdător,/ Roua, ce nu-şi dă miezul nimănui,/ S-o lin rostogolesc în palma-mi grea,/ Din fluturi maţele subţiri să zmulg/ Şi să le-atîrn în prapuri scurşi abia/ De sîngele lor fraged. Şi-apoi surd,/ Cu nici un cîntec la urechea-n rană,/ Să mă întorc iar blînd, în mîini c-o cană,/ Şi să-l întreb pe Dumnezeu, încet,/ Despre furnicile din sticlele de-oţet/ Şi despre rîma ce se-ntinde, groasă,/ Vrînd melcului să-i fie roz mireasă/ La temelia umedă de casă…”. Călin Vlasie, director editura Cartea Românescă: „Nu m-am numărat printre prietenii lui cei mai apropiaţi, dar de fiecare dată când ne întâlneam îmi dădea de înţeles că ştie tot ce fac, urmărea atent apariţiile editoriale de la Paralela 45 şi Cartea Românească…Uneori îmi făcea onoarea de a posta câte o poezie pe pagina de facebook a Clubului Qpoem. S-a bucurat foarte mult când am venit cu Cartea Românească la Iaşi. Vizita librăria din Iaşi şi uneori stăteam la o cafea în biroul meu. Prietenos şi plin de umor din cale afară! Cred că Emil nu a avut duşmani. Un poet superb pe măsura spiritului şi caracterului său. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ocrotească cu aripa de înger a poeziei lui!”. Regizorul Radu Afrim: „Obişnuiam să citesc în fiecare zi câte o poezie de pe pagina lui. În dimineaţa asta (când îmi fac bagajul pentru Iaşi) toata lumea din bula mea are un gând bun pentru poetul sublim Emil Brumaru. Drum lin!”.
Scriitorul Dan Lungu: „Anul 2019 păşeşte cu stângul. S-a stins unul dintre cei mai mari şi mai îndrăgiţi poeţi români din toate timpurile”. Poetul Emil Brumaru a murit, sâmbătă seară, la vârsta de 80 de an
