Prin poziționarea sa, Iașul ar putea fi unul dintre cele mai atrăgătoare orașe din țară în ceea ce privește arhitectura însă lucrurile par să fi scăpat de sub control. Autoritățile locale dau avize de frica instanței, dezvoltatorii imobiliari vin cu un potențial financiar și imobiliar puternic și exploatează fiecare petec de teren pentru a construi blocuri, iar locuitorii din centru nu renunță cu una cu două la ceea ce au moștenit. Însă, până nu demult, orașul Iași era comparat cu cele din străinătate.
”Centrul istoric al Iașului a dispărut. Când discutăm despre problema asta, iau în calcul două exemple: este orașul Florența cu care Iașul a fost comparat de marele arhitect G.M. Cantacuzino. Florența și-a păstrat centrul istoric intact pentru că centrele noi s-au dezvoltat peste deal și nu au intrat în concurență cu zona istorică dar, tot în Italia, găsim orașul Genova care este mai vechi decât Florența și acolo conviețuiesc și centrul istoric și clădirile noi. În momentul de față, în Iași, așa cum s-a dezvoltat el în perioada comunistă și cum s-a dezvoltat în ultimii ani, practic, silueta tradițională și imaginea centrului istoric și-au pierdut coerența inițială. Asta este. Silueta aceea istorică ce producea admirația marilor noștri oameni de cultură a dispărut. Noi suntem în faza în care ar trebui să redesenăm această siluetă cu clădiri contemporane. Să punem în valoare pe cât posibil monumentele istorice și clădirile istorice trebuie puse în valoare”, a spus arhitectul Ionel Oancea.
Memoriile lui Cantacuzino
Pentru a ne forma o idee despre Iașul de demult, G.M. Cantacuzino, arhitect, pictor și scriitor, ne-a lăsat câteva documente. Acesta s-a născut la Viena, însă o mare parte din viață și-a petrecut-o în Iași, unde a restaurat mai multe clădiri printre care Mitropolia și Biserica Trei Ierarhi.
„Într-una din ultimele nopţi, înainte ca să înceapă a ninge, am ieşit să mă dezmorţesc. Desenasem mult şi îmi ardeau ochii, iar somnul îl simţeam încă depărtat. De mult trecuse de miezul nopţii. Pornind de la Mitropolie, m-am îndreptat spre Golia şi Bărboi. Cerul închis şi apropiat părea purtat de turnurile şi clopotniţele care, în sumbra lor verticalitate, se străduiau parcă să împiedice, într-o sforţare deznădăjduită, ca bolta văzduhului să zdrobească oraşul. Câte un rar lampadar zgâlţâit de vânt arunca umbre şi lumini anarhice pe vechile ziduri. Casele păreau nelocuite“, scrie Cantacuzino în unul dintre memoriile sale.
Odată, arhitectul Cantacuzino „se întorcea călare din plimbările sale pe valea Bahluiului, la Bucium sau pe dealul Şorogarilor, îmbătat de spaţii şi lumină, în urma unor nebune cavalcade. În turnul Goliei şi Tătăraşi clopotele sunau de vecernie. În locuinţele evreieşti ardeau sfeşnice misterioase. Umbre violete brăzdau străzile pe când asfinţitul îşi împrăştia ultimele rubine pe câte un colţ de zid sau pe curbura unei cupole“.
Iașul, sufocat de betoane
Ceea ce a rămas acum sunt clădiri comuniste, gri și spălăcite spune aritectul Oancea. ”Ţinând cont de densitatea de clădiri din centru poate că ar trebui lăsate în pace şi găsite centre noi. În acelaşi timp, sunt în zonele centrale adiacente centrului istoric, zone subdezvoltate cum este cea dintre Ştefan cel Mare şi Bahlui, cum este cea dintre Smârdan şi Universitate şi multe alte zone tot pe lângă centru, care, în mod cert ele, într-un viitor de dezvoltare al oraşului, nu pot rămâne aşa. Sunt aici multe case bătrâneşti, sunt terenuri insuficient exploatate şi uneori într-o formă aproape rurală câteodată şi zonele astea ar trebui să beneficieze de o foarte multă atenţie de studii, atât din partea Primăriei, cât şi un interes de ansamblu al dezvoltatorilor, a declarat Ionel Oancea, arhitect.
În acelaşi timp, reprezentanţii autorităţilor locale spun că încearcă să găsească noi soluţii însă lucrurile parcă se bat cap în cap.
”Noi ne luptam în Primărie cu aceste lucruri. Ne luptăm în sensul în care prin lege este de patru etaje în anumite zone, ne luptăm ca maşinile să fie toate în subteran, într-o zonă de parcare şi sperăm ca în acelaşi sens să reuşim să avem şi o hotărâre de Consiliu Local care să impună acest lucru, să nu mai existe maşini parcate la suprafaţă la construcţiile noi. Legislaţia actuala ne permite aceste lucruri doar în anumite limite, respectiv daca este permisa construcția într-o anumită zonă și noi, Primaria, să spunem nu, nu, nu, suntem sigur chemați în instanță, spune Radu Botez, viceprimar municipul Iaşi.
Extindere spre evoluție sau involuție?
Exploatate sunt și zonele limitrofe ale municipiului Iași. Aici, putem da exemplu cartierul Tătărași unde au fost construite blocuri chiar în apropierea râului Veneția. Dacă pentru Cantacuzino, această zonă era o sursă de inspirație, acum, blocurile sunt înconjurate de mlaștini înecate de betoane.
”Asta înseamnă să se facă dezvoltare care nu este în acord cu strategiile de dezvoltare ale infrastructurii de la Primărie, deci lucrurile astea merg așa oarecum haotic. Dezvoltatorii o iau înainte, acolo încearcă să ocupe cât mai mult cu putință și fără să vină și din urmă cu tot ce înseamnă drumuri, canalizare, să asfalteze. Mai ales acum este și zona asta de epurare, nu știm cât e de asigurată la mirosuri și mai știu eu în ce zone insalubre își fac blocuri, își asumă riscuri cui le vinde”, a spus arhitectul.
Aer curat doar în Copou
Copoul… singura zona din Iași unde poți simți liniștea și te bucura pe timpul verii, de verdeața copacilor. Asta pentru locuitorii Iașului, pentru că dezvoltatorii văd din această zonă un potențial financiar crescut. Practic, o zona din care apartamentele ar putea fi vândute la prețuri cu multe zerouri.
”Cine are dreptate? Persoanele care s-au mutat în anumite locații sau în anumite blocuri? Dau un exemplu pentru că am avut o astfel de discuție pe latura Copou, oameni care s-au mutat în acele blocuri în anii 50 sau 60 și dreptate au și foștii proprietari de terenuri din zonă, care au caștigat aceste terenuri în instanță și doresc anumite construcții pe terenurile respective, terenuri colaterale acestor blocuri”, a declarat Radu Botez, viceprimar municipiul Iași.
Și totuși… Cine se face vinovat?
”Se simte lipsa unei viziuni gândite preliminar despre modul cum trebuie să arate orașul prin dezvoltările astea adiționale, în timpii următori. Lucrurile merg oarecum, așa, la întâmplare. Care cumpără un teren acolo, încearcă să îl exploateze la maxim făcând tot posibililul să obțină maximum în ceea ce privește specula pe terenul respectiv. Atunci e o presiune, o chestiune conflictuală între dezvoltatori, între administrația locală, între cetățenii care stau undeva pe acolo și au o căsuță, se simte agresat de năvala asta de blocuri de locuințe colective. Aici, lucrurile trebuiesc oarecum bine precizate, prin politici urbane care țin de administrație, în sensul că dacă definim Buciumul ca zonă de locuință unifamilială, păi așa să rămână”, a spus arhitectul Ionel Oancea.
Un nou oraș în zona industrială
Zona industrială a Iașului este și ea o amintire, însă, aici, dezvoltatorii au posibilitatea de a construi cartiere rezidențiale chiar și mini orașe.
”Pe terenul fostei fabrici Nicolina se dorește construcția unui ansamblu rezidențial, în primă fază. Acum, am dorit schimbarea în așa fel încât o parte să fie rezidențial și o parte să fie de birouri, tocmai din cauza fluxului auto. Când au venit la PUZ și dânșii credeau că lucrurile merg foarte repede, totul foarte simplu, le-am spus ok. Vreți să construiți dar pentru a ieși cu mașinile din zona asta, aproximativ 4.000 de mașini, veți construi o pasarelă în zona Granit pentru a putea ieși pe această direcție. De asemenea, veți realiza o direcție importantă spre Bulevardul Nicolae Iorga, cel mai bine cumpărând un bloc de garsoniere din zona respectivă și mutându-i pe respectivii în altă parte, a conchis Radu Botez.
