În Republica Centrafricană, lt.col. Claudia Popescu, 41 de ani, de la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române – singura femeie-jandarm aflată în misune internațională ONU -, a fost la un pas să fie împușcată chiar în biroul său de gloanțele trase din stradă de rebeli prinși într-un schimb de focuri. Ba chiar mașina în care se afla a fost blocată de zeci de localnici furioși care au încercat să-i omoare pe militarii din interior. „Zece minute au bătut darabana cu macetele în caroserie”, povestește femeia-jandarm.
Republica Centrafricană, un tărâm prins în inima Africii în care leșul puterii este sfâșiat parcă de când lumea de conflicte sângeroase armate purtate între rebeli și guvernanții de moment. O luptă aspră contabilizată sec: cinci decenii, 17 lovituri de stat, morți și răniți al căror număr s-a pierdut de mult. O țară ale cărei pământuri mustesc de uraniu, de diamante despre care se spune că sunt cele mai pure din lume și chiar de petrol, dar ai cărei locuitori, puțin peste 4,6 milioane de suflete, își duc existența într-o sărăcie bolnăvicioasă, printre cele mai crunte de pe continentul negru. Aici, în iadul african, își face meseria singura femeie-jandarm din România, detașatată în forțele ONU de menținere a păcii.
A trecut ceva mai bine de un an de când Claudia a pus piciorul pe pământ african, chiar în inima continentului. Trecuse cu brio de toate testele impuse de comisarii ONU. Limbi străine, franceza și engleza în cazul ei, abilități în a șofa mai multe tipuri de mașini, dar și de a mânui tot felul de arme. Priceperea de a comunica și de a interacționa chiar și în situații de criză. În total, ofițerul român a trecut vreo nouă probe extrem de dificile. Sfârșitul de noiembrie al anului 2017 a marcat debutul misiunii sale în Republica Centrafricană. O zi pe care nu are cum să o uite prea ușor atâta veme cât a primit de la localnicii din Bangui, capitala statului african, „botezul”. Un atac furibund al unor grupări extrem de violente care s-au năpustit, încă de la aeroport, asupra convoiului miitar. „Erau înarmați cu pietre și cu macete. Aveam să aflu că atacul nu avea vreo motivație anume, ci era alimentat doar de ura față de reprezentanții forțelor ONU de menținere a păcii. Din fericire, atacul a fost respins cu abilitate și nimeni nu a fost rănit”, își amintește lt.col. Claudia Popescu de prima a zi a misiunii sale la Bangui.
Lupta surdă pentru putere, abuzurile forțelor locale de ordine publică și marginalizarea unor comunități pe criterii etnice au prins populația într-un joc periculos al morții. Musulmanii, care sunt vreo 10 la sută, creștinii, care reprezintă 70 de procente, și adepții declarați ai vrăjitoriei care completează procentual populația Republicii Centrafricane au devenit dușmani de moarte. Și luptători împotriva guvernului. Așa a luat ființă un soi de grupuri de apărare a localnicilor obligați să plătească taxe de protecție în schimbul vieții lor care însă au uitat de scopul inițial și s-au transformat în grupări paramilitare înarmate până în dinți, comandate după reguli proprii. De aici și până la crime, violuri și răpiri, adică până la haos nu a fost decât un pas. „Aici, sunt răpiți copii și li se pun arme în mâini pentru a deveni soldați. Unii ajung chiar ucigașii propriilor familii din cauza fanatismului. În unele zone, se trăiește încă la nivel de triburi și se crede cu tărie în vrăjitorie. Sunt chiar adepți declarați. Vrăjitoria e religie și în numele ei se ucide”, spune femeia-jandarm.
Cum își reglează conturile asemenea grupări? Înarmați cu macete, „cuțitul național” al zonei, clanurile își atacă fără milă rivalii, precum la război. Ce nu pot face lamele tăioase termină pietrele aruncate cu ură în bietele victime care, dacă totuși supraviețiesc atacurilor barbare, sunt stropite cu benzină și arse de vii. Așa au pierit un imam și fiul lui, răpuși pe altarul urii, după ce un preot catolic a fost sfârtecat de o grenadă a rivalilor. La ridicarea cadavrelor și cercetarea locului a participat și Claudia.
Nici militarii din forțele de ordine nu sunt scutiți de pericole. Și ei pot fi atacați din senin și, fără nici un motiv, pot fi uciși cu barbarie. Doar pentru că poartă căștile albastre. Un banal incident în trafic poate degenera și poate îmbrăca rapid formele unui atac nemilos. „Nu există reguli de circulație, e haos. Trebuie să fii atent la orice mișcă în jurul tău să nu lovești pe cineva. Localnicii devin rapid extem de agresivi și bombardează cu pietre vehiculul „vinovat”. Apoi, dacă nu reușesc să-l scoată pe militar de acolo ca să-l ucidă, dau foc mașinii cu el înăuntru. Omul ori arde de viu, ori iese. Ocium ar fi nu e bine. S-au întâmplat asemenea cazuri, dar echipele noastre de extracție au sosit la timp s-au salvat. A fost și cazul a doi militari brazilieni, care au fost salvați ca prin minune de la linșaj”, povestește lt.col. Claudia Popescu, care a întocmit vrafuri de rapoarte despre crimele comise pe străzile prăfuite și neasfaltate din Bangui, ofițer care a văzut zeci de cadavre rămase în urma confruntărilor dintre bandele armate.
În două rânduri, Claudia a fost aproape de moarte. Odată, un cartuș rătăcit tras de rebelii care se luptau în stradă s-a înfipt în biroul ei. Șansa a făcut ca proiectilul să o ocolească. Altă dată, mașina ONU la volanul căreia se afla a fost blocată în trafic de membrii unei grupări. Cu abilitate, după ce a chibzuit fiecare cuvânt și fiecare gest, a reușit să calmeze spiritele și să se salveze. Și pe ea, și pe ceilalți doi ocupanți ai mașinii. „Zece minute au bătut darabana cu macetele în caroseria mașinii. E înspăimântător, dar trebuie să-ți ții firea. Am recunoscut în grup un fost gardian căruia îi dădusem să bea apă din sticla mea. Glumisem atunci cu el că dacă bea se face alb ca mine. Atât cât mă pricep, am vorbit cu ei în dialectul lor, în sango… Apoi, le-am dat voie să mă atingă pe mână, să atingă pielea albă, ca să le câștig încrederea”, își amintește Claudia de acele momente extrem de tensionate.
Într-o țară roasă de sărăcie, războaie și ură, lt.col. Claudia Popescu – unul dintre cei doi jandarmi români discolați la Bangui – a învățat cum să evite orice conflict pentru a se întoarce sănătoasă acasă, la părinții care o așteaptă la Focșani. „Nu suntem aici să ne certăm cu ei. Suntem antrenați să evităm orice situație conflictuală care poate degenera. De aceea, dacă sunt zone rău famate, le evit pe cât pot, dacă știu că în unele locuri uniforma nu e iubită, merg îmbrăcată civil. E mai sigur. Oricum, când aud de România sunt ceva mai prietenoși. Unii știu chiar românește, pentru că pe vremea lui Ceaușescu statul român susținea burse de studii”, completează lt.col. Claudia Popescu, ofițer responsabil la Centrul Comun de Operațiuni cu monitorizarea și analiza informațiilor obținute de structurile misiunii ONU. Rapoartele ce fac referire chiar și la posibile atacuri, dar și eventualele decizii luate de femeia-jandarm ajung pe masa comisarilor ONU de la New York.
Când vor tăcea armele în Republica Centrafricană? Acum ceva mai mult de o săptămână, în capitala Sudanului a avut loc o negociere între reprezentanții guvernului de la Bangui și capii celor mai importante 14 grupări paramilitare din Republica Centrafricană. Întâlnirea, care se vrea a fi un acord de pace, a fost mediată de Uniunea Africană. Este cea de-a opta încercare, cel de-al optulea pact de încetare a focului din 2012 și până până în prezent.
SURSA www.libertatea.ro
