Celebrul violonist Ion Voicu s-a născut la 8 octombrie 1925, la București, într-o familie cu vechi tradiții muzicale. A început să cânte la vioară de la vârsta de șase ani, printre profesorii săi numărându-se maeștrii Garabet Avakian și Vasile Filip.
În 1938 a fost admis la Academia Regală de Muzică și a absolvit cei șapte ani de studiu ai instituției în doar doi ani, ca elev al renumitului profesor George Enacovici, potrivit site-ului ”Ion Voicu International Foundation”, www.ionvoicu.org.
A absolvit Academia Regală de Muzică în 1940, când a debutat la Orchestra Națională Radio, devenind ulterior solist al acestui ansamblu. Un an mai târziu, în 1941, a debutat pe scena Ateneului Român. La unul dintre numeroasele sale concerte l-a remarcat marele George Enescu. Acesta i-a oferit lui Ion Voicu câteva lecții.
În 1946, Yehudi Menuhin a organizat la București un concurs muzical, iar Ion Voicu a obținut Premiul Național ”Enescu — Menuhin”, ceea ce l-a propulsat spre Elveția. Mai târziu, în 1950, a devenit solist al Orchestrei Filarmonicii bucureștene, iar în 1955, a plecat să aprofundeze studiile muzicale la Conservatorul ”Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova, unde a studiat timp de doi ani cu Abram Iampolski și David Oistrach.
A devenit solist al filarmonicii bucureștene din 1949 și a efectuat numeroase turnee cu această orchestră. În 1963 a debutat în Anglia. A înființat ”Orchestra de Cameră București” în 1969 și a condus Filarmonica din București în perioada 1972-1982. Începând din 1989, a fost profesor.
Uriașul potențial și ascensiunea violonistului Ion Voicu au convins conducerea de atunci a Ministerului Culturii să achiziționeze și să-i pună la dispoziție un instrument de excepție, din 1956, Ion Voicu devenind primul român care deținea o vioară Stradivarius, la care a cântat până în 1986, când a încredințat-o Filarmonicii ”George Enescu”.
În cei 55 de ani de carieră, a susținut mii de concerte în întreaga lume — La Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo, Berlin, Stockholm etc. Turneele sale anuale i-au adus aprecieri entuziaste din partea criticilor muzicali în presa țărilor în care Ion Voicu avea concerte, precizează site-ul www.ionvoicu.org.
Ion Voicu a compus piese de virtuozitate pentru vioară. A realizat înregistrări pentru Decca, Deutsche Gramophone, Eterna sau Heliodor. A concertat pe cele mai mari scene ale lumii (Royal Albert Hall și Wigmore Hall din Londra, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Teatro Colon din Buenos Aires, Musikverein și Konzerthaus din Viena etc.), în compania celor mai renumite orchestre (Berliner Philarmoniker, London Symphony Orchestra, Gewandhaus din Leipzig, Orchestra Filarmonică din Tokyo, orchestrele simfonice din Cincinatti, Seattle, Baltimore, Los Angeles, Dresda, München etc.) și a colaborat cu eminenți muzicieni: Yehudi Menuhin, Isaac Stern, Henryk Szering, Monique Haas, Christoph Eschenbach, Sergiu Celibidache, John Barbiroli, Antal Dorati, Vaclav Neumann, André Cluytens etc.
Concertele sale au fost transmise de canale de televiziune din toată lumea — BBC-Londra, ABS-New York, NHK-Tokyo, Moscova, Ankara, Stockholm.
În 1990 Ion Voicu a recuperat vioara Stradivarius, aceasta rămânând în posesia familiei sale până în 2007. Ulterior vioara a fost restituită Ministerului Culturii, iar apoi a fost încredințată violonistului Alexandru Tomescu.
În decembrie 1996, Ion Voicu a susținut un master-class la Conservatorul din Paris, ultimul dintr-o serie de cursuri pe care le-a ținut la Salzburg, Nisa, Lausanne, Sorrento etc.
A făcut parte din juriul unor prestigioase concursuri internaționale de vioară: ”Piotr Ilici Ceaikovski” (Moscova), ”Carl Flesch” (Londra), ”Jan Sibelius” (Helsinki), ”Johann Sebastian Bach” (Leipzig).
Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii “George Enescu” din București timp de zece ani.
De-a lungul carierei sale, marele muzician a fost recompensat cu numeroase premii și distincții, între care: Medalia de Aur a Academiei Franceze, Diploma de Onoare a Fundației ”Eugene Ysaye”, Premiul Academiei Române, Diploma de Onoare a Ministerului Culturii și Premiul de Excelență al Uniunii Interpreților, Coregrafilor și Criticilor din România.
În septembrie 1995, a înființat fundația ”Ion Voicu International Foundation”. De asemenea, a fost membru al Fundației ”Henryk Szering” și al Consiliului UNICEF.
Maestrul Ion Voicu a murit la 24 februarie 1997.
