Sesiunile/şedinţele comune şi/sau separate de mediere sunt confidenţiale! Iată avantajul major, covârşitor al medierii. Este principiul fundamental care identifică şi particularizează medierea, raportat la procesul civil. În spaţiul instanţelor de judecată se aplică principiul publicităţii, şedinţele de judecată fiind publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.
În acest context se impun câteva precizări de ordin teoretic, dar şi practic.
Prima precizare se referă la faptul că medierea nu este confidenţială, ci doar sesiunile/şedinţele comune şi/sau separate de mediere sunt confidenţiale, aşa după cum am precizat mai sus. Ca argument legal avem în vedere norma juridică care dispune, în mod imperativ, că medierea reprezintă o activitate de interes public, conform art. 4, alin. (1) din legea medierii. Cu alte cuvinte medierea nu este confidenţială, respectiv care se zice sau se face în confidenţă, care nu trebuie comunicată nimănui. Nu. Se impune, deci, să disjungem cele două planuri de abordare a temei supusă analizei noastre.
A doua precizare are în vedere temeiul, izvorul confidenţialităţii.
Toţi actorii medierii trebuie să cunoască şi să recunoască principiul fundamental al confidenţialităţii sesiunilor/şedinţelor comune şi/sau separate de mediere. Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea anulării, o clauză de tip special: obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor aflate în conflict privind păstrarea confidenţialităţii. Pentru mediatorul care instrumentează cazul de mediere obligaţia de a păstra confidenţialitatea are izvor legal, dar şi contractual, în aceiaşi termeni- izvor legal şi contractual- fiind caracterizată şi decizia părţilor privind păstrarea confidenţialităţii. Acest aspect arată că sesiunile/şedinţele comune şi/sau separate de mediere sunt confidenţiale, pe de o parte, ca efect direct al legii speciale, iar, pe de altă parte, sub imperiul clauzei stipulate, în mod expres, în contractul de mediere, acesta din urmă fiind, de asemenea, reglementat de legea medierii. Dura lex, sed lex.
Prin legea specială, procedura de mediere reglementează desfăşurarea medierii, iar legiuitorul suprem dispune că părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord. De asemenea, în cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii. Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de avocaţi sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord, de specialiştii cărora, mediatorul, cu acordul părţilor, le-a solicitat punctul de vedere în domeniul care face obiectul medierii, precum şi de către mediator au caracter confidenţial faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenţia persoanelor care participă la mediere asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.
Mediatorul este obligat, prin lege, şi este ţinut în loc sub acest aspect să atragă atenţia tuturor persoanelor care participă la mediere -indiferent de calitate- asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate. În acest caz acordul de confidenţialitate are valoarea unui contract, având clauze cu drepturi, dar şi obligaţii, îndatoriri şi răspunderi pentru semnatari.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere adoptat prin Hotărârea nr.5 din 13 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, dispune că încălcarea obligaţiei de confidenţialitate este abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a mediatorului în cauză.
Codul european de conduită pentru mediatori, lansat public în cadrul unei conferinţe organizate la Bruxelles, pe 2 iulie 2004, prevede la punctul 4. Confidenţialitate următoarele: Cu excepţia unei obligaţii legale sau a unor motive de ordine publică, mediatorul respectă secretul profesional în ceea ce priveşte toate informaţiile care rezultă din mediere sau sunt relative la aceasta, inclusiv faptul că medierea urmează să aibă loc sau a avut loc deja. Cu excepţia unei obligaţii legale, nicio informaţie divulgată mediatorului de către una din părţi, cu titlu confidenţial, nu este comunicată celorlalte părţi fără permisiunea acesteia.
Statutul profesiei de mediator aprobat de Consiliul de mediere în şedinţa sa din 18 iulie 2015 prin Hotărârea nr. 39, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 30 iulie 2015 prevede că exercitarea profesiei de mediator este supusă principiului fundamental al confidenţialităţii.
Pe cale de consecinţă, toate persoanele implicate în mediere -actorii medierii, cum am precizat mai sus- au obligaţia legală, statutară, regulamentară, contractuală şi etico-morală- iată cinci izvoare total diferite, din dreptul intern şi cel european- de a păstra, în integralitate, confidenţialitatea sesiunilor/şedinţelor comune şi/sau separate de mediere faţă de terţi, cu titlu erga omnes, iar această obligaţie nu este limitată în timp.
