Discuțiile pe marginea Ordonanței de Urgență 114 (având în componență ceea ce au numit chiar inițiatorii săi „Taxa pe lăcomie“) au bulversat mediul economic, dar au mizat din partea Guvernului pe relația sinuoasă dintre clienți și băncile comerciale pentru a susține o narațiune publică despre întoarcerea în matcă a sistemului bancar, care ar fi dat dovadă de comportament abuziv. Este motivul pentru care, în spațiul public, a lua apărarea băncilor este o întreprindere cât se poate de riscantă, cu atât mai mult cu cât, de la nivelul Ministerului de Finanțe, se promiteau… înjumătățiri ale ratelor!
Întreg mediul antreprenorial din România atrage atenția de mai bine de un an asupra derapajelor statului în relația cu economia privată. Spre deosebire de alte domenii în care opiniile experților naționali sau internaționali pot fi ignorate fără a genera pierderi imediate, în cazul economiei lucrurile se dovedesc mai complicate. Ministerul Finanțelor a intrat în trepidații atunci când agenția Standard & Poor’s a intenționat să coboare o treaptă ratingul de țară al României, ceea ce ar fi putut conduce, in extremis, la imposibilitatea Guvernului de a mai susține pe termen mediu uriașele cheltuieli bugetare din cauza faptului că ratele dobânzilor la creditele contractate de pe piețele internaționale ar fi explodat. Doar din acest motiv guvernanții s-au arătat dispuși la negocieri cu băncile din România pe tema taxei pe activele bancare, procentele scăzând semnificativ și nemaifiind legate de ROBOR, un indice al cărui calcul pe care, de altfel, Finanțele vor să îl schimbe prin Ordonanță de Urgență în perioada următoare.
Revenind la relația bănci-clienți, trebuie să spunem că lucrurile s-au schimbat mult în ultimii ani, majoritatea problemelor care au ținut capul de afiș în spațiul public având legătură cu credite contractate în urmă cu mulți ani și o serie de clauze – să le spunem bizare – introduse de bănci și de care cei creditați nu au fost conștienți în mare parte din lipsa de răbdare în a citi contractele. Dar tocmai concurența este cea care a contribuit la o relație mai bună între bănci și clienții persoane fizice și juridice! Iar aplicarea OUG 114 ar fi afectat sau scos direct de pe piață întocmai băncile mai mici și, prin urmare, mai agile în relația cu clienții lor. De altfel, firmele din România, în special IMM-urile, au început să lucreze cu succes cu alte bănci comerciale decât cele din top 3 deoarece găsesc servicii de relații cu publicul personalizate și răspund mai bine nevoilor lor. Sigur, atunci când ești o firmă foarte mare, și o bancă foarte mare te va trata preferențial. Dar, în România firmele cu mii de angajați și listate la bursă sunt mai curând excepții în peisajul general, regula făcând-o antreprenoriatul local, cu număr modest de angajați și cifre de afaceri la fel de modeste.
În ceea ce privește persoanele fizice – și aici avem o problemă foarte mare de percepție, iar propaganda de tipul „Taxei pe lăcomie“ nu face decât să îndepărteze consumatorul de produsele bancare, cu atât mai mult cu cât de la cel mai înalt nivel al statului român ni se explică faptul că demnitarii preferă banii cash, iar nu instrumentele electronice de plată pentru că „băncile ne fură“. Și așa România în materie de educație financiară stă foarte rău, iar tranzacțiile electronice încă sunt la cote alarmant de mici în raport cu valoarea economie naționale!
Trebuie să avem grijă întotdeauna ce facem, ce mesaje lansăm de la nivel guvernamental, pentru că știm din folclor ce se întâmplă atunci când te joci prea mult cu focul.
