File de istorie: 78 de ani de la masacrul românilor la Fântâna Albă

La nici patru ore de mers cu mașina din Iași spre Ucraina, chiar la granița cu țara vecină, în regiunea Cernăuți, se află localitatea Fântâna Albă, numită de ucraineni Bila Krînîțea. Localitatea este la o distanță de câteva sute de metri de granița românească și a fost înființată de o comunitate de ruși lipoveni la 1784. Aici a fost înființată la 1846 prima Mitropolie a staroverilor cu primul mitropolit de rit vechi, care la 1940 a fost mutată la Brăila. După unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Fântâna Albă a fost parte a României Mari, făcând parte din județul Rădăuți. După cedarea Basarabiei și Bucovinei de nord în vara anului 1940, teritoriile au fost ocupate de sovietici. În 1941, în poiana de lângă satul de lipoveni Fântâna Albă au fost masacrați câteva mii de români care încercau să revină în România.

0
813
masacrul

Evenimentele care au precedat ultimatumul sovietic dat României în 28 iunie 1940 au făcut ca peste 3 milioane de români din Bucovina de Nord și Basarabia să rămână ostatici ai trupelor sovietice și ale NKVD-ului. Într-o singură zi trupele sovietice au ocupat Chișinăul, Cernăuțiul, Benderul, Bălți și Cetatea Albă. Peste câteva luni de zile, în noiembrie 1940, 40 de familii de români din localitatea Suceveni au încercat să treacă granița pe la Fântâna Albă. Cele 105 persoane au fost oprite de trupele de soldați sovietici, iar o confruntare a acestora a dus la moartea a trei persoane și rănirea a altor două persoane. Restul grupului a reușit să ajungă în Rădăuți. După acest incident, sovieticii au identificat toate rudele românilor care au treacut granița și le-au deportat în Siberia.

 

Un zvon a adunat oamenii la granița dintre URSS și România

Încercări de a fugi spre România în acel an au fost mai multe, românii din satele anexate de sovietici sperând să reușească să se refugieze de pe teritoriile ocupate. Însă una dintre aceste încercări de a ajunge în România este cunoscută sub demunirea de ”Katyn-ul românesc”. Un fake-news, am spune noi azi, a stat la baza unui masacru sovietic în care au murit câteva mii de români.

La 1 aprilie 1941, chiar în ziua de Paște, câteva mii de români din satele de pe valea Siretului, au pornit spre granița română fiind convinși că vor putea trece fără să fie opriți de trupele sovietice și își vor reîntregi familiile. Din păcate, nu s-au mai întors nici în România, nici în casele unde au rămas după anexarea de către sovietici.

Chiar la începutul anului 1941, agitatorii sovietici și NKVD-ul au dat zvon în satele din Bucovina de Nord că se vor deschide granițele cu România, iar toți doritorii vor putea să plece. Îmbrăcați în alb, cu icoane și cruci în mână, 3000 de români au format o coloană pașnică și s-au îndreptat spre granița sovieto-română. La aproape 2 kilometri de graniță, în satul Fântâna Albă grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. Mitralierele NKVD-ului erau pregătite și au trans încontinuu.

 

Mărturiile unui supraviețuitor

Gheorghe Mihailiuc, unul dintre puținii supravieţitori ai masacrului din 1 aprilie 1941, a povestit în cartea ”Dincolo de cuvintele rostite” cum au avut loc evenimentele de la Fântâna Albă:
”Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci până când mulţimea a ieşit la luminiş. Era o acalmie prevestitoare de rele. Paşii greoi îi purtau pe oameni spre un sfârşit fatal. Tricolorul din faţa coloanei flutura mândru, demonstrând dragostea de neam şi ţară a românilor Bucovineni. Deodată, liniştea a fost spartă de groaznicul glas al armelor. Zgomotul morţii s-a răspândit, hăt, departe peste codri. Cineva din mulţime a strigat: «La pământ!». Şuvoiul neîntrerupt de foc ne ţinea culcaţi, cu respiraţia curmată. În acea stare de încremenire, un bărbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: «Înainte, fraţilor, ei nu vor cuteza să ne omoare!». Dar chiar atunci a început măcelul. (…)Era un adevărat iad de la pământ până la cer. Întregul câmp era o spaimă, oamenii cădeau ca frunzele de brumă.”

Primul parastas la Fântâna Albă, în anul 2000

Datele istoricilor spun că în masacrul de la Fântâna Albă ar fi murit de la câteva sute până la câteva mii de români. Cifrele nu pot fi verificate nici până azi, pentru că evenimentele de la Fântâna Albă, ani în șir, au fost un subiect tabu atât pentru autoritățile sovietice, iar apoi și pentru cele ucrainene. Abia în anul 2000 ucrainenii au permis să fie oficiată o slujbă de comemorare a celor 3.000 de români masacrați de sovietici. De atunci, an de an, numărul românilor care ajung la slujba de pomenire oficiată pe 1 aprilie la Fântâna Albă este în creștere.

 

Rușii nu recunosc masacrul de la Fântâna Albă

Nici azi rușii și ucrainenii nu recunosc masacrul de la Fântâna Albă. Ambasada Rusiei de la București încearcă să promoveze în spațiul public că numărul victimelor ar fi fost mult mai mic, în jur de 50 de persoane. Mai mult, aceștia afirmă că zvonurile legate de posibilitatea trecerii graniței de către românii rămași pe teritoriile anexate de URSS ar fi fost împrăștiate de serviciile secrete române.

0 0 votes
Article Rating


Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments