În România se vorbește destul de puțin despre Brexit, deși ieșirea Marii Britanii din blocul comunitar european se va răsfrânge în mod direct asupra a sute de mii de români care locuiesc în Regatul Unit. Nu este doar o despărțire simbolică, ci una cu o sumedenie de consecințe directe care încă nu au fost pe deplin măsurate. Cum va fi afectată economia României de impactul Brexit-ului asupra întregului bloc comunitar? Ce vor face românii care muncesc în Marea Britanie – se vor întoarce acasă? Vor alege o altă țară europeană în care să muncească?
De curând, Comisia Europeană a aprobat o prelungire consistentă, până în luna octombrie, a termenului-limită până la care Marea Britanie poate părăsi blocul comunitar. În mod aproape hilar, în 26 mai se vor ține și alegeri pentru Parlamentul European în UK, iar unii dintre cei mai înfocați susținători ai Brexit-ului, cum e cazul celebrului politician-clownNigelFarage, vor un nou mandat la Bruxelles – nu știe nimeni cât de scurt sau de lung. În taină, oficialii UE speră ca Brexit-ul, în cele din urmă, nici să nu mai aibă loc, acesta fiind motivul, spun unii analiști, pentru care amânarea termenului a fost atât de generoasă.
Observăm că, din păcate, discursul eurosceptic, chiar anti-european, a ajuns să fie folosit în scopuri de politică națională și la noi, acasă, în România, unde avem încă una dintre cele mai favorabile opinii publice pro-europene. Brexit-ul ar fi trebuit să fie o lecție usturătoare pentru orice popor din UE și pentru orice politician despre ce înseamnă să te joci cu focul! Marea Britanie, una dintre cele mai vechi și mai stabile democrații ale lumii, se află în derută totală din punct de vedere politic și nu găsește soluții acceptabile pentru ieșirea din blocul comunitar. Parlamentarii nu reușesc să întrunească, de luni bune, o majoritate de voturi pentru a aproba planul de ieșire din UE propus de premierul Theresa May. Din dorința de a respecta „voința poporului“, care a votat într-o marjă extrem de fragilă pentru Brexit, politicienii din Marea Britanie au aruncat Regatul în haos complet, lăsând la o parte treburile curente ale țării și concentrându-se mai degrabă pe viitorul lor politic (cu variații de la sinucidere politică la supraviețuire) decât pe viitorul britanicilor.
Dacă Marea Britanie nu reușește să dea cetățenilor ce au votat (sau au fost păcăliți să voteze) – un Brexit „pur și dur“ care să nu distrugă totul în cale, cum ar putea să se gândească o țară precum România că poate avea un destin în afara UE? Cu ce preț și în brațele căror interese economice de la Răsărit? Din acest motiv, tot discursul de la noi despre cât de rău este Bruxelles-ul ascunde cu totul altceva. Cetățenilor români integrarea în UE le-a adus beneficii enorme, iar acolo unde acestea nu au fost resimțite vina aparține în integralitate guvernărilor care s-au succedat la Palatul Victoria. UE îți dă bani și un set de reguli, dar nu vine să îți facă apă și canal la tine în comunitate sau să îți rezolve treburile curente în comună, precum construcția de podețe.
A începe să discuți despre euroscepticism în România înseamnă să vorbești, de fapt, despre funie în casa spânzuratului. Adică să nu admiți că nu ești capabil să oferi o guvernare civilizată, preocupată de treburile curente ale cetățeanului și să arunci vina spre un dușman invizibil. Ieri era Soros, astăzi e Bruxelles-ului. Părinții noștri au o vorbă bună pe care o putem întoarce guvernanților: „rușine mare, rușine mare!“.
