Regretatul poet basarabean Grigore Vieru, născut la Pererîta pe malul Prutului, semna în 1968 renumitele versuri ”A fost război. Ecoul lui și-acum mai este viu”, din poezia ”Cămășile”. În 2019, la 74 de ani de la capitularea Germaniei naziste, la Prut, memoria războiului este mai vie ca niciodată, pentru că granița desenată pe Prut la împărțirea zonelor de influență de la Conferința de la Ialta dintre Iosif Stalin și Winston Churchill a rămas intactă.
România a avut 27 de poduri peste Prut
Frontiera de azi dintre România și Republica Moldova se întinde în întregime pe cei 681 de kilometri de Prut și 570 de metri pe Dunăre. În timpul României Mari, cele două maluri ale Prutului erau unite de 27 de poduri. Istoricul Mihai Tașcă le găsește pe toate într-un document al Consiliul Comisarilor Poporului al RSS Moldoveneşti: Lipcani-Rădăuţi; Bădragii-Vechi-Şerpeniţa; Stânca-Branişte; Bederei-Santa Maria – 2 bucăţi; Valea Rusului-Lucăceni; Taxobeni-Caragea; Sculeni-Mitropolie; Ungheni-Valea-Lungă – 3 bucăţi; Buzdugani-Buzdugani – 2 bucăţi; Costuleni-Costuleni – 2 bucăţi; Nemţeni-Cotul Morii; Leuşeni-Râşeşti; Sărata-Răzeşi-Săratu; Leova-Bumbăta – 3 bucăţi; Hănăsenii Noi-Berezeni; Leca-Fălciu; Goteşti-Cârja – 2 bucăţi; Vadul lui Isac-Măstăcani şi Brânza-Frumuşiţa.
După cel de-Al Doilea Război Mondial a supraviețuit unul singur – podul feroviar de la Ungheni, proiectat de Gustave Eiffel şi inaugurat în 1876. Astăzi, cele două bucăți ale Moldovei sunt unite prin nouă puncte pentru controlul trecerii frontierei și sunt practic porțile de intrare ale moldovenilor în Uniunea Europeană. Dintre acestea şase sunt rutiere – (Lipcani-Rădăuţi-Prut, Costeşti-Stânca, Sculeni-Sculeni, Leuşeni-Albiţa, Cahul-Oancea, Giurgiuleşti-Galaţi) şi trei feroviare (Ungheni-Iaşi, Stoianovca-Fălciu şi Giurgiuleşti-Galaţi). Pe cel de la Stoianovca-Fălciu de mai bine de opt ani nu mai trece niciun tren.
De la ”podurile de flori peste Prut” la ”doar cu cartea de identitate peste Prut”
Zilele acestea, mai exact pe 6 mai, s-au împlinit 29 de ani de la primul ”Pod de flori”, atunci când prin opt puncte de trecere de pe Prut au trecut peste un milion de locuitori din România în Moldova Sovietică fără pașaport și viză. După acest eveniment, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil. Aceste proceduri simplificate au fost păstrate vreme îndelungată, până la începutul aderării României la Uniunea Europeană. Apoi, aproape un deceniu, fluxul de oameni care treceau Prutul s-a micșorat considerabil. Situația s-a schimbat radical după aprilie 2014, atunci când Uniunea Europeană a reușit să scoată vizele pentru cetățenii moldoveni. Iar un imbold și mai considerabil de a crește fluxul de oameni la frontiera de pe Prut a avut loc în 2015, atunci când Guvernul de la Chișinău decide să permită cetățenilor români și ai Uniunii Europene intrarea pe teritoriul Republicii Moldova doar cu cartea de identitate.
Cifrele arată o coeziune între cele două maluri de Prut
După un deceniu de liniște, din 2014 granița de est a Uniunii Europene care trece pe râul Prut a devenit tot mai aglomerată. Datele poliției de frontieră moldovenești atestă că în 4 ani după eliminarea vizelor, prin punctele de trecere de pe Prut au traversat peste 1,2 milioane de cetățeni moldoveni. Cel mai aglomerat punct fiind Leușeni – Albița, prin el traversând peste jumătate de milion de moldoveni. Punctul de trecere Sculeni – Sculeni, unul din cele mai apropiate de Iași, a fost traversat de peste 200 de mii de cetățeni moldoveni, iar pe podul feroviar de la Ungheni au trecut aproape 15 mii de basarabeni.
Și datele statistice din România arată o creștere enormă a românilor care traversează frontiera prin punctele de trecere de la Prut. În total, în anul 2018 peste 2,5 milioane de români au ajuns în Republica Moldova. Cel mai aglomerat punct de trecere fiind vama Albița – Leușeni, cu aproape 900.000 de români care au ales să treacă pe acest pod rutier de pe Prut, al doilea fiind punctul de trecere a frontierei Sculeni – Sculeni, prin care au trecut numai în 2018 aproape 600.000 de cetățeni români.
Porțile de est ale Uniunii Europene sunt insalubre și într-o continuă degradare
Din păcate, porțile de intrare în Uniunea Europeană de pe Prut nu sunt tocmai cele mai reprezentative pentru imaginea Uniunii Europene. Pe lângă cozile interminabile din vama românească, felul în care arată acestea sunt un adevărat eșec al instituțiilor ce gestionează aceste puncte de intrare pe teritoriul Uniunii. Statul român parcă intenționat a lăsat clădirile în care sunt birourile vamale și poliția de frontieră română din aceste puncte de frontieră să arate de parcă nu intri într-un stat european, ci în unul care n-a reușit să-și depășească condiția de ”stat în tranziție”. Sălile de așteptare pentru verificarea actelor și pentru scanarea bagajelor sunt neîngrijite mereu. În multe puncte vamale de Prut asfaltul e mai mult o amintire, ori abia anul trecut autoritățile române s-au gândit că n-ar fi rău să toarne o mașină- două de asfalt, cel puțin în cel mai aglomerat punct de trecere, Albița. Totodată, cei care au curajul să folosească WC-ul de pe teritoriul vămilor românești de pe Prut sunt eroi, căci acestea sunt adevărate bombe ecologice de care ți-e rușine.
Oficialii ne lasă fără răspuns
Maricel Popa, președintele Consiliului Județean Iași, n-a vrut să comenteze și nici să ne spună ce crede despre modul în care arată punctul de trecere rutieră Sculeni. Acesta ne-a comunicat că el a reparat drumul până la Sculeni, iar Consiliul Județean nu răspunde de condițiile de pe teritoriul punctului vamal și ne-a îndemnat să-l întrebăm pe prefectul județului Iași de ce nu se face reabilitarea.
Contactat de 7Est, prefectul Marian Șerbescu nu a răspuns pentru a explica situația.
Săptămâna trecută, secretarul general al ANAF, Lilian Onescu, anunța că punctele de trecere a frontierei Sculeni – Sculeni, Leușeni – Albița și Giurgiulești – Galați ar urma să fie modernizate. Pentru acesta au fost alocați 10 milione de euro prin Programul Operațional Comun România – Republica Moldova 2014 – 2020. O bună parte din acești bani, mai exact 65% sunt bani din fonduri europene, iar restul urmând a fi acoperiți de guvernele de la București și Chișinău. Suntem în 2019 și mai este un an și jumătate până la închiderea acestui program, iar contractul de finanțare încă nu a fost semnat, iar despre licitații și începutul lucrărilor cred că nici nu este cazul să vorbim. 7Est l-a contactat pe Lilian Onescu pentru a afla mai multe detalii despre proiectul de reabilitare a celor trei puncte de trecere a frontierei de pe Prut. Acesta ne-a răspuns pentru început că nu poate vorbi pentru că s-ar afla într-o discuție și ne-a promis că revine cu un apel. Însă, până la publicarea acestui articol n-a mai revenit și nici nu a răspuns la telefon.
Podul rutier de la Ungheni nu e nici pe hârtie
Totodată, rămâne incertă și soarta podului de la Ungheni, care ar urma să fie construit de Guvernul român ca fiind punctul ”zero” al Autostrăzii Unirii. Acesta ar urma să fie cel mai mare pod rutier care ar conecta cele două maluri de Prut, cu 4 benzi de circulație și o lungime de 1,4 kilometri, astfel scurtând distanța de la Iași la Ungheni cu 25 de kilometri. Abia acum câteva săptămâni Ministerul Transporturilor a stabilit că responsabil de construirea podului de la Ungheni ca parte a tronsonului Târgul Neamț – Iași – Ungheni va fi Comisia Națională de Strategie și Prognoze. Ministrul Răzvan Cuc anunța la sfârșitul lunii aprilie că până pe 30 iunie ar urma să fie lansată proiectarea și execuția acestui tronson din Autostrada Unirii. Însă declarațiile ministrului nu inspiră încredere, căci nici până în acest moment nu este clar locul unde ar urma să fie construit podul de la Ungheni, ori un aviz al Agenției de Mediu anunța că existența unor specii de pești din râul Prut este pusă în pericol de construcția podului. Așa că, podul rutier de la Ungheni nu există în acest moment nici pe hârtie.
În concluzie, de Ziua Europei, la porțile de est ale Uniunii Europene e greu să te bucuri de Europa și beneficiile de a fi cetățeni europeni. Și nu pentru că n-am vrea, ci pentru că Europa de aici nu este încă Europa bunăstării și a egalității de șanse.
