Marinică Botea: ”M-am dedicat în totalitate Măriei sale, Folclorul”.
Ștefan Pintilie: ”Cel care are talent plutește, se detașează de grup, de mulțime, se joacă cu arta”.
1. De unde aveți pasiunea pentru muzica populară?
Marinică Botea: Eram elev la Liceul de Muzică din Bacău și eram coleg cu Ștefan Țicu – soțul Matildei Pascal Cojocărița. Am fost admis la Conservator în anul 1974, la Secția Muzică clasică, la vioară, dar probabil că m-am apropiat de folclor și pentru că atunci nu prea erau dirijori. Dirijor la un ansamblu nu presupune numai să dai din baghetă, trebuie să știi să te apropii de soliști, de membrii ansamblului. Cred că am făcut bine că am ales să fiu dirijor. Din 1975 conduc ansamblul folcloric ”Doina Carpaților” de la Casa de Cultură a Studenților din Iași.
Ștefan Pintilie: Cu pasiunea pentru muzică m-am născut. Cânt de când mă știu. Eram mic, de câțiva anișori, iar la noi, în comuna Cristești (lângă Pașcani) nu era curent electric atunci. Erau în schimb niște difuzoare, iar eu ascultam pe artiști. Mi-a plăcut și am cântat și eu. Și cânt și acum. Cânt de 50 de ani, zi de zi, ca volum de muncă. În ceea ce privește calitatea, să hotărască auditoriul. Notați acolo: dacă este vreunul care a cântat mai mult decât Ștefan Pintilie, să vină la mine. Mi-am format o calitate de chirurg al sufletului. Am învățat să-i cunosc pe oameni în diverse împrejurări – vesele sau triste.
2. Se câștigă mulți bani din concerte?
Marinică Botea: Din acest punct de vedere, sunt mai privilegiați soliștii vocali decât instrumentiștii și dirijorii. Acum e perioada soliștilor, dar nici noi nu o ducem prea rău.
Ștefan Pintilie: Timp de 20 de ani am fost salariat la ”Doina Moldovei”. Aveam plan de spectacole – 27 pe lună, și aveam salariu. Eram angajat, dar pe perioada determinată, adică în fiecare an dădeam examen, iar o comisie hotăra dacă puteam să continui sau nu cu ei. După 1989, orchestra s-a desființat, iar eu am rămas în alimentația publică – am cântat la restaurant. Și am fost și sunt și acum colaborator și la ansamblul Doina Carpaților încă din 1969, deci de 50 de ani!
3. Ați avut și altă meserie în afară de cea de artist?
Marinică Botea: Eu am fost dirijor și sunt și acum, chiar dacă am ieșit la pensie în 2017. Cei care m-au păstrat au gândit că e nevoie de oameni cu experiență.
Ștefan Pintilie: Din 1962 până în 1970 am lucrat ca mecanic auto, iar în anul 1970, prin concurs, am devenit artist profesionist. Urmam liceul la seral și Școala Populară de Artă. Urma să dau la Conservator, dar un profesor de acordeon mi-a spus: ”Băi, Pintilie, lasă tu muzica clasică. Du-te la muzica populară, că nu avem cântăreți. La clasică apuci să cânți o dată pe an, în fața a doi spectatori care dorm!”. Așa că am fost cooptat în Orchestra Doina Moldovei, prin concurs.
4. Cum ați ajuns să fiți solicitat pentru spectacole?
Marinică Botea: În 1974, când eram student la Conservator, am fost cooptat ca instrumentist la Ansamblul Doina Carpaților, iar un an mai târziu, printr-o conjunctură favorabilă, am preluat conducerea ansamblului și m-am dedicat în totalitate Măriei sale Folclorul. Între timp, am finalizat și studiile la Conservator.
Ștefan Pintilie: În primul rând trebuie să te faci plăcut publicului chiar fără să spui nimic. Când apare pe scenă, artistul primește nota de la public. Sunt foarte mulți încrezuți, infatuați, plini de ei – n-am nimic cu nimeni, dar prea mulți vor să fie artiști, cântăreți – și nu e chiar așa; trebuie să ai chemare, trebuie să ai acel ceva cum mi-a spus mie Sabin Bălașa, când l-am întâlnit prima dată – trebuie să ai har. Peste toate astea, vreau să vă spun că activitatea mea de cântăreț mi-a dat posibilitatea de a fi în compania unor oameni importanți din țara asta.
5. Ați încercat să transmiteți dragostea pentru folclor generațiilor mai tinere?
Marinică Botea: În cei peste 45 de ani de activitate, pe la ansamblul folcloric au trecut mai mult de 2.000 de dansatori și instrumentiști. Unii dintre ei activează acum la ansamblul ”Constantin Arvinte” de la Consiliul Județean Iași. Eu am făcut demersuri pentru înființarea acestui ansamblu folcloric. Managerul de acolo, care acum e coregraf, a fost dansator la Doina Carpaților, iar dirijorul a fost și el instrumentist timp de 22-23 de ani. Pentru mine e o bucurie și o onoare că am lăsat ceva în urmă.
Ștefan Pintilie: Eu mă exprim la fel pentru toată lumea. Cine mă înțelege mă înțelege, cine nu, treaba lui. M-a întrebat odată un realizator de televiziune ce le-aș recomanda eu viitorilor interpreți de muzică ușoară, populară… Am spus pe moment: să se verifice, să se controleze, dacă le stă bine să facă ceea ce vor să facă. Înțelegeți? Trebuie să ai chemare pentru ceea ce urmează să faci. Și apropo de talent: aici trebuie să ai talent. Cel care are talent plutește, se detașează de grup, de mulțime, se joacă cu arta. Și bineînțeles, trebuie școală și multă muncă.
6. Care a fost cel mai emoționant moment din carieră?
Marinică Botea: Sunt foarte multe astfel de momente, pentru că noi am fost și suntem ambasadorii cântecului românesc. Ansamblul folcloric Doina Carpaților este un nume de referință, care a susținut mii de spectacole în țară și în străinătate. Un moment emoționant a fost în anul 1990, în Spania, pe stadionul din Gijón, unde erau 30.000 de spectatori. Ne-au cerut să cântăm de două ori ”Ciocârlia”. Vă dați seama, să ai aplauze la scenă deschisă și să fii solicitat să revii pe scenă e un lucru extraordinar. Am putut să arătăm lumii diversitatea și bogăția spirituală a cântecului popular românesc.
Ștefan Pintilie: Momentul când cineva mă sună la telefon și îmi spune: ”Domnule Pintilie, am dori să veniți să ne cântați” – de atunci încep emoțiile, pentru că, atunci când te prezinți în fața publicului, trebuie să fii corespunzător, să ai calitate. Atunci pentru mine încep emoțiile, mă gândesc la toate detaliile, inclusiv la felul în care mă îmbrac, cum să mă prezint și ce program trebuie să fac.
7. Care a fost cel mai greu moment din cariera dumneavoastră?
Marinică Botea: Dacă vrei să faci performanță, toate momentele sunt grele. Un astfel de moment a fost spectacolul aniversar din 2017, când am împlinit 45 de ani de activitate artistică și 65 de ani de viață. Atunci am încercat să aduc pe scenă și muzica clasică, deoarece nu pot să uit ceea ce am învățat în timpul studenției. Dar iubesc mai mult muzica populară. A fost un spectacol solicitant, dar am realizat că atunci când ai succes, treci peste toate greutățile.
Ștefan Pintilie: Eu nu prea am avut momente grele în viață, Dumnezeu a fost alături de mine. Și am să vă dau un exemplu: acum vreo 20 de ani, la Athénée Palace, a venit un mare muzician din Italia, Ivano Nicolucci, șef de orchestră. A vrut să mă asculte și pe mine, și am cântat melodia lui Charlie Chaplin, ”Acesta e cântecul meu”. L-am văzut că s-a aplecat către Cristi Pintilie (nepotul lui Lucian Pintilie, n.r.) și i-a spus ceva. I-a spus: ”Uite-te la el, muzica pentru el este o joacă, o glumă”. Deci de asta spun că nu am avut momente grele.
8. Cum se împacă ritmul trepidant al concertelor cu viața de familie?
Marinică Botea: A doua familie a mea a fost Ansamblul Doina Carpaților. Am găsit înțelegere la soție, la copii, care si-au dat seama că îmi iubesc foarte mult meseria.
Ștefan Pintilie: Este o vorbă românească: ”Dacă e bine acasă, e bine peste tot”. Eu mereu mi-am respectat familia. Soția, Dumnezeu s-o odihnească în pace, că s-a prăpădit acum un an, m-a ajutat foarte mult în carieră, și întotdeauna am ținut să am un echilibru între viața de familie și cea de scenă. La 25 de ani, când am devenit artist profesionist, l-am avut dirijor pe Ionel Gotescu, dirijorul ansamblului Doina Moldovei, de la care am învățat foarte multe. În toate planurile – profesional, social, am avut ce să învăț de la el, și observam că își respecta familia, colegii, la fel ca și Marinică Botea, prietenul meu.
9. La ce proiecte lucrați acum?
Marinică Botea: În perioada 27 iunie – 10 iulie, Ansamblul Doina Carpaților va reprezenta România în Spania, la Sevilla și Muxia. Apoi, vreau să spun că anul trecut, ansamblul a împlinit 55 de ani de activitate. Din cei 55 de ani, 45 au fost sub conducerea mea. Tocmai pe aceste considerente, cred că folclorul este pe mâini bune, sunt progrese, în sensul că aceste spectacole ajung în atenția publicului prin televiziuni sau spectacole în aer liber ori pe scenă.
Ștefan Pintilie: Am intrat în al 74-lea an de viață, dar cânt în continuare. De trei ani, seară de seară, cânt la un restaurant de pe pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt. Și voi cânta atât timp cât Dumnezeu va ține cu mine. Ce mi-aș mai putea dori? Nu-i puțin lucru să cânți la un restaurant seară de seară. Sănătos să fiu să pot cânta în continuare!