Pe 4 iunie 1989, tancurile au luat cu asalt străzile capitalei chineze Beijing, pentru a dizolva protestele pașnice din Piața Păcii Divine (Tiananmen). Studenții și alți locuitori manifestau de mai multe săptămâni cerând reforme democratice. La sfârșitul lui aprilie, zeci de mii de locuitori ai Beijingului se solidarizaseră cu cei 100.000 de studenți care protestau pe stradă. Mișcarea a atins multe alte orașe din China.
Unii din liderii studenților de atunci își amintesc și azi în detaliu noaptea dinspre 3 spre 4 iunie, atunci când conducerea Partidului Comunist Chinez a decis dizolvarea violentă a protestelor. „Peste tot se auzeau focuri de armă. Era ca pe un câmp de război”, povestește fostul lider al studenților Zhou Fengsuo la o conferință organizată în Taiwan. „Rezistența curajoasă a multor cetățeni chinezi a permis retragerea pașnică din piață a majorității studenților”, relatează Zhou pentru DW. Nu se știe numărul exact al victimelor în urma acțiunilor armatei chineze. Potrivit datelor oferite de istoricul berlinez Klaus Mühlhahn, sute de oameni au fost uciși și mii răniți în Piața Tiananmen.
Supraviețuitorii nu erau însă defel în siguranță. Guvernul chinez a făcut totul pentru a-i aresta mai ales pe liderii studenților. Mulți au fugit în străinătate, mai ales în SUA și Franța. Cei mai puțin norocoși, au făcut ani grei de închisoare, până când China a cedat presiunilor internaționale și le-a permis celor arestați să părăsească țara.
Sprijin din străinătate
Abia ajunși în străinătate, unii studenți chinezi au înființat organizații activiste pentru a menține presiunea asupra Chinei și sprijini societatea civilă chineză. O astfel de organizație a fost The Independent Federation of Chinese Students and Scholars (IFCSS) din SUA. IFCSS a făcut lobby de succes, astfel încât în 1992 a fost adoptată o lege care le garanta drept permanent de ședere studenților chinezi sosiți în SUA în perioada 5 iunie 1989 – 11 aprilie 1990.
Fostul lider al studenților Zhou Fengsuo a creat în 2007 ONG-ul „Humanitarian China”. „Pe lângă eforturile de a menține vie credința în democrație a mișcării de la 4 iunie, aceste organizații au fost importante și pentru a-i scoate din țară pe disidenții chinezi și pentru a-i sprijini pe aceștia în noile țări unde au ajuns”, a spus Zhou pentru DW.
La fel vede lucrurile și Wang Dan, care a înființat la Washington thinktank-ul „Dialogue China”. Aceste organizații ar juca de 30 de ani „rolurile de martori, factori de sprijin și instigatori”, a declarat fostul lider studențesc. „Pentru că aproape toți foștii lideri studențești au părăsit China, nu putem activa o mișcare democratică în interiorul țării. Dar trebuie să sprijinim cât de bine putem tot ce a mai rămas din mișcarea democratică.” Wang Dan face referire ca exemplu pozitiv la anul 2011, când în mai multe metropole chinezești au avut loc proteste anti-corupție și față de creșterile de prețuri, demonstrații la care s-au cerut reforme politice.
Rolul special jucat de Hongkong și Taiwan
Hongkong, care pe atunci era încă o colonie britanică, a jucat un rol semnificativ în timpul protestelor și după acestea. Pe 21 mai 1989 a avut loc o demonstrație de susținere a mișcării democratice din China continentală, manifestație la care au participat cam un milion de persoane. Mulți studenți chinezi au ales Hongkong ca destinație de exil. Sprijin a oferit organizația „HK Alliance”, care există și azi și care organizează an de an, de 30 de ani, un seminar în memoria evenimentelor din Piața Tiananmen. Albert Ho, președintele HK Alliance, constată în legătură cu cedarea în 1997 a Hongkongului către China: „Trebuie să recunosc că Hongkong nu mai este liber. Aceasta este realitatea politică.”
