În acest context, Ministerul Apărării Naţionale, prin structura specializată, a iniţiat demersurile organizării unor întâlniri de lucru interministeriale la nivel de experţi cu participarea reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Afacerilor Interne, Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi şi Comisiei pentru Drepturile Omului, Egalitatea de Şanse, Culte şi Minorităţi din Senatul României, în cadrul cărora a fost elaborat un proiect al Planului Naţional de Acţiune.
Despre ce este vorba, mai exact:
În 2000, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluţia 1325 privind Femeile, Pacea şi Securitatea(Women, Peace and Security), care este considerată o piatră de hotar în acest domeniu. Pentru prima dată, Consiliul a admis într-o rezoluţie că femeile sunt victimele principale ale conflictelor armate şi că ar trebui să aibă un rol important în prevenirea şi rezolvarea acestora.
Operaţiile de menţinere a păcii au evoluat, de la rolul său tradiţional de monitorizare a acordurilor de încetare a focului între state suverane, la desfăşurarea de operaţiuni la scară largă de menţinere a păcii, de multe ori acţionând în vederea stopării războaielor civile. Misiunile noi au drept obiectiv facilitarea proceselor politice prin promovarea dialogului naţional şi a reconcilierii, protejarea civililor, asistenţa pentru dezarmare, demobilizarea şi reintegrarea combatanţilor, sprijinirea organizării alegerilor democratice, protejarea şi promovarea drepturilor omului, promovarea reformei în domeniul securităţii interne şi asistenţa pentru respectarea şi aplicarea legii.
Această tematică de gen este relativ nouă şi o putem considera drept o necesitate cu mai multe provocări.
În general, la nivel naţional şi global, provocările în cauză sunt determinate de stereotipurile privind masculinitatea şi feminitatea. Femeile sunt adesea privite ca victime slabe, dependente sau nevinovate, în timp ce bărbaţii sunt consideratţi ca furnizori independenţi şi puternici de securitate sau autorii actelor de violenţă.
În realitate, femeile pot fi, de asemenea, furnizori de securitate şi autori de violenţă, şi de multe ori poti fi experţi în nevoile de securitate la nivel de comunitate sau grup social. Bărbaţii sunt, de asemenea, afectaţi negativ de respectivele stereotipuri prin faptul că speranţa de asigurare a securităţii este complet pusă pe seama lor.
Astfel, neînţelegerea corectă a perspectivei de gen determină apariția stereotipurilor. De exemplu, având în vedere faptul că femeile ocupă funcţii administrative, lucrează în calitate de medici, infirmiere, bucătărese, traducătoare ş.a. în cadrul Forţelor Armate, se susţine că la nivel instituţional nu avem probleme de gen.
Într-adevăr, nu se poate spune ca femeile nu au un rol important, dar foarte multe dintre ele nu deţin roluri importante în operaţiuni de luptă, poziţii strategice şi altele (aceste limite deseori sunt explicate de militari prin faptul că femeile deţin capacităţi fizice reduse, probleme fiziologice şi biologice sau prin lipsa cunoştinţelor de tactică).
Femeile, Pacea şi Securitatea vizează obiectivele generale ale păcii, securităţii şi egalităţii de gen, solicitând următoarele:
Statele membre ale ONU să asigure participarea femeilor în cadrul procesului decizional la toate nivelurile instituţionale (naţional, regional și internaţional), precum şi în cadrul mecanismelor de prevenire, gestionare şi soluţionare a conflictelor (Rezoluţia 1325);
Toţi actorii implicaţi în acordurile de pace să includă aspecte privind protecţia şi respectarea drepturilor pentru femei şi fete (Rezoluţia 1325);
Cei implicaţi în programe de planificare să ia în considerare nevoile diferite ale excombatanţilor din perspectiva feminină şi masculină (Rezoluţia 1325);
ONU asistă eforturile ţărilor în dezvoltarea mecanisme eficiente de protejare a femeilor şi fetelor împotriva violenţei, în special cea sexuală (Rezoluţia 1820);
Investigarea şi sancţionarea violenţei sexuale comise de civili sau de personalul militar (1888);
Reforma juridică şi judiciară pentru a asigura justiţia pentru supravietuitorii de violenţă sexuală (Rezoluţia 1888);
Statele să sporească angajamentul femeilor în luarea deciziilor politice şi economice în procesul de recuperare (Rezoluţia 1889).
Astfel, Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU recunoaşte nevoia urgentă de a integra o perspectivă gender în operaţiile de menţinere a păcii, fapt ce va contribui la menţinerea şi promovarea păcii şi securităţii internaţionale.
De asemenea, Rezoluţia solicită o implicare mai mare a femeilor la toate nivelurile, de la etapa timpurie de prevenire a conflictului până la reconstrucţia post-conflict.
Maria Păduraru
Mediator
