Art. 253 (1) din Noul cod penal constată că ”distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.” Aliniatul (6) din prezentul articol precizează faptul că ”acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”, fapt care creează premize favorabile apelării la procedura medierii.
Un astfel de dosar,pe obiectul infracțiuniide ”distrugere în formă simplă”,este deschis în cadrul biroului de mediator. Două persoane (pe care le vom numi ”părți” pe parcursul procedurii de mediere), se atacă în trafic din motive de natură discriminatorie, părțile în cauză fiind de naţionalitate arabă și franceză.
Bunul distrus în această cauză este un autovehicul, bun mobil utilizabil, în stare perfectăde funcționare.
În fapt, părțile se grăbesc să ajungă la destinație și se intersectează în trafic. Persoana de cetățenie arabă adresează injurii persoanei de naţionalitate franceză, aceasta ripostează, opresc, coboară din mașină și continuă cearta. Cetățeanul arab începe să lovească mașina francezului, smulge oglinda retrovizoare, sparge geamurile și atacă portierele. Ulterior, cetățeanul francez depune plângere la secția de poliție pentru distrugere.
Având în vedere protocolul de colaborare dintre mediatori și secțiile de poliție, înainte de a demara orice alte proceduri specifice, polițistul solicită ajutorul mediatorului pentru a da posibilitatea părților să încerce o soluționare amiabilă a conflictului.Părțile prezente deja în secția de poliție răspund pozitiv rezolvării conflictului prin mediere, mediatorul stabilește o întâlnire cu acestea la biroul său în maxim 2 ore, se apeleazăla serviciile unui interpret/traducător care să faciliteze discuțiile dintre părți și se demarează procedura prin semnarea contractului de mediere. După aproximativ două ore de discuții, rezultatul dintre părți este ”înțelegere totală” asupra obiectului dosarului de mediere.
În aceeași zi se redactează acordul de mediere în prezența părților și angajamentul de plată asupra recuperării prejudiciului material, se semnează toate actele de către acestea, inclusiv procesul verbal de închidere a medierii, se face adresă către secția de poliție și se înaintează toate documentele necesare.
De menionat este faptul că, pe parcursul discuților desfăşurate în timpul procesului de mediere, părțile realizeazăcă au avut un comportament impulsiv, denigrator și nepotrivit, regretă faptele întâmplate, promit că nu se va mai întâmpla, își dau mâna în semn de pace și își stabilesc o întâlnire ”la o bere”.
Conflictul de mai sus este un exemplu al umanității: dincolo de barierele de limbă, cultură, comunicare, fiecare parte înțelege unde a greșit, își asumă responsabilitatea pentru acțiunile sale și învăță o lecție importantă.
De reținut este faptul că prezentul conflict s-a petrecut și s-a rezolvat în decursul a câteva ore, în aceeași zi. La finalul procedurii, când atmosfera era destinsă și părţile se amuzau de situație, una dintre acestea a întrebat: ”Ce se întampla dacă nu acceptam medierea și nu reușeam să ne înțelegem între noi?”
Răspunsul cu siguranţă îl ştiţi. Medierea este o alegere înțeleaptă pentru cei care îşi doresc rezolvareaunei probleme. Să nu mai vorbim despre rapiditate, confidențialitate, neutralitate și alte caracteristici pozitive ale procedurii, pe care deja le cunoașteţi.
Maria PĂDURARU
Mediator
