Pr. Adrian Blăjuță: „Impune respect o uniformă, pentru că în spatele ei este o persoană care a ales niște valori”.
Paul Blăjuţă: „Fiecare dintre noi are misiunea lui: unul de a aduce bucuria în sufletele oamenilor, celălalt, de a aduce și menține pacea între oameni.”
- Cum se împacă credința cu milităria?
Pr. Adrian Blăjuță: Militarul și preotul sunt în primul rând oameni, cu nevoi umane, printre care este nevoia de Dumnezeu. Mai mult, aș putea spune că tocmai credința te ajută să îți împlinești mai bine menirea pe acest pământ, fie că ești muncitor, profesor, antreprenor, IT-ist și, desigur, te poate ajuta să fii și un militar bun. Când înțelegi că deasupra ta este Cineva care ne veghează, care ne iubește și vrea împlinirea noastră și că noi toți suntem frați, nu poți decât să te îndrepți spre cel de lângă tine cu mai multă îngăduință și respect. Misiunea militarului este tocmai aceea de a-l proteja pe cel de lângă el, de a proteja familia, prietenii și poporul său, pentru că le dorește să trăiască în pace. Suntem încă sub impresia Centenarului Marii Unirii. Vă mărturisesc că prin evenimentele multe la care am avut bucura să iau parte anul trecut, dar și anul acesta, m-am gândit mult la înaintașii noștri, indiferent de confesiune, care s-au sacrificat pentru noi, și m-am rugat și mă rog în continuare pentru ei, ca o mulțumire pentru tot ce au făcut pentru țară și popor. Credința are un rol important pentru că ea te face să fii un om mai bun, un cetățean mai bun și chiar să te sacrifici pentru patria ta.
Paul Blăjuță: Armata are o strânsă legătura cu credința. Tot ce facem, facem cu ocrotirea Celui de Sus. În această meserie, dacă nu ai credință nu poți merge mai departe. Sunt unele momente grele în care chiar ceri și simți ajutorul Celui de Sus. Credința se împacă bine cu milităria deoarece aceasta este o slujire a celuilalt. Se renunță la timpul propriu, la confortul propriu pentru a-l sluji și a-l proteja pe celălalt. Învățăm apoi să trăim în comunitate, unde putem învăța să fim solidari cu ceilalți și să creăm o apropiere mai mare între noi.
- De ce și când ați ales să îmbrăcați uniforma de militar/preot?
Pr. Adrian Blăjuță: Prin clasa a VI-a, fiind „ministrant” (copil care îl ajută pe preot la sfânta Liturghie) și mergând deseori la Biserică, am rămas impresionat de exemplul părintelui paroh de atunci, pr. Anton Farcaș, care între timp a trecut la Domnul. Mi-a plăcut dedicarea sa, cuvintele sale, modul în care ni se adresa și, să o spun, și respectul pe care îl avea din partea comunității. La nici 14 ani am mers la Seminarul Liceal din Bacău. A fost nevoie de zece ani (liceul și şase ani de facultate) să aleg cu adevărat Preoția și pentru motive mult mai mature, motivațiile inițiale fiind transformate de-a lungul timpului și să simt că, într-adevăr, am fost chemat de Dumnezeu să fiu preot, să-l slujesc pe el și să-i ajut pe oameni. Și asta îmi aduce o mare bucurie și împlinire interioară.
Paul Blăjuță: Am ales să îmbrac uniforma militară în urmă cu șapte ani. De mic am avut înclinații spre o astfel de meserie, vrând să mă fac polițist. După terminarea facultății, dorind să mă angajez, am încercat și am și reușit să îmi îndeplinesc visul de a îmbrăca uniforma militară și, să recunosc, de a ține un pistol în mână. Și nu doar un simplu pistol, ci chiar mai multe categorii de arme. E adevărat că noi sperăm să nu le folosim împotriva oamenilor.
- Cum își găsește loc milităria în Biserică și Biserica în armată?
Pr. Adrian Blăjuță: Catehismul Bisericii Catolice dedică multe numere temei războiului și rolului militarului, și pentru ceea ce justifică „legitima apărare cu forța armată”, desigur, cu fundamentare în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți și documentele papilor de-a lungul timpului. Fiecare cetățean și fiecare guvernant este obligat să acționeze mai întâi pentru evitarea războaielor, de a face tot posibilul pentru a fi pace. Ne rugăm deseori: „De foamete, de ciumă și de război, mântuiește-ne, Doamne”. Și în Biserica Catolică, așa cum este și în Biserica Ortodoxă, există un ordinariat militar, cu preoți care trăiesc alături de soldați, pentru că acei soldați au nevoie de un preot, pentru a le oferi de multe ori ultima mângâiere sufletească, să-i dea tainele sfinte, să-l spovedească și să-l împărtășească.
Paul Blăjuță: Pentru a duce la bun sfârșit ceva, orice om are nevoie de un crez. Militarul are credința în Dumnezeu că o să fie ajutat să ducă la bun sfârșit ce are de făcut, iar Biserica are un rol foarte important în viața militarilor. De aici pot ei să se întărească, să primească învățăturile care îl pot ajuta să meargă înainte, să primească dezlegarea de la preot și Împărtășania. În toate unitățile este cate un preot care călăuzește, sfătuiește și oferă binecuvântarea lui Dumnezeu, în diferitele momente din viața noastră: instrucție, aplicații sau misiuni.
- Cum este să ai un frate militar/preot?
Pr. Adrian Blăjuță: Vă mărturisesc că mă mândresc cu fratele meu. Noi mai avem și o soră, desigur că și ea este la inima mea. În familie am fost educați să fim foarte uniți. Am crescut într-o familie simplă, dar cu părinți care s-au sacrificat enorm pentru ca noi să învățăm și să ajungem „oameni”. Investiția lor cea mai mare a fost în noi, copiii. Noi am învățat de la ei ceea ce înseamnă sacrificiul, ne-au dăruit multe valori, printre care a fost încrederea și respectul. E un sentiment frumos să știi că ai un frate care a făcut o alegere pentru viața sa, să vezi că sacrificiile l-au călit. Au fost mulți ani în care a fost departe de casă, exerciții și antrenamente, dar știam că acestea îl vor căli și îl vor ajuta în viață.
Paul Blăjuță: Este foarte bine sa ai un frate cu care să te sfătuieşti, să te consulți în ceea ce oferă viața de zi cu zi, iar dacă am privilegiul de a fi preot este cu atât mai bine, sfaturile lui având un impact mult mai mare, având certitudinea că voi primi un sfat bun, pentru că știu că îmi dorește binele. Oricum, înainte de a fi preot, el este fratele meu, iar noi încercăm să ne susținem unul pe altul.
- Au existat situații când, pentru rezolvarea unei probleme, ați apelat la fratele dumneavoastră?
Pr. Adrian Blăjuță: Desigur că au existat astfel de momente, chiar dacă fiind „fratele mai mare” am avut tendința să cred că am soluția la probleme. Dar în astfel de situații mi-am dat seama cât de important este să dialoghezi cu celălalt și să descoperi rezolvări la care nici nu te-ai fi gândit. Noi am fost educați să ne ajutăm unul pe altul. De altfel, am simțit mereu sprijinul familiei, desigur și al fratelui, iar eu am avut și am încredere în frații mei.
Paul Blăjuță: De multe ori se întâmplă să apelez la sfaturile lui și nu numai. Îmi pun nădejdea în el ori de cate ori întâmpin o dificultate, o problemă, și, în majoritatea situațiilor, am avut parte de ajutor și susținere. E adevărat că au fost și momente în care nu am pus chiar în aplicare ceea ce m-a sfătuit el, dar m-am bucurat că mi-a oferit încredere pentru ceea ce am ales.
- Au existat situații când v-ați fi dorit să fiți în locul fratelui dumneavoastră?
Pr. Adrian Blăjuță: Așa pentru niște exerciții/provocări cu trasul cu arma, poate, pentru un antrenament, de curiozitate, dar cred că nu este asta chemarea mea. Dar cine știe, întortocheate mai sunt căile Domnului, pentru preoți există această misiune de capelan militar. Oricum, jucându-mă cu un pistol cu arme de cauciuc, am descoperit că țintesc foarte bine.
Paul Blăjuță: Să fiu sincer, nu mi-aș dori să fiu în locul fratelui meu. A fi preot este o vocație de care nu beneficiază oricine. Trebuie sa ai chemare pentru a putea fi în slujba lui Dumnezeu. Chiar dacă și eu sunt în slujba țării, nu cred că aș putea fi un preot bun. Fiecare dintre noi este bun în domeniul și sfera sa de acțiune și cred că ne facem treaba cum trebuie în locul și domeniul în care activăm.
- Care ar fi primul lucru pe care l-ați face dacă ați purta ”uniforma” fratelui?
Pr. Adrian Blăjuță: Cred că deja cuvântul „uniformă”, a îmbrăca o uniformă te face să te uniformizezi celorlalți soldați, în sensul că scoate în evidență valorile pe care le împărtășesc cei care îmbracă acea uniformă. Poate am pierdut din vedere acest caracter al uniformei. Dar aceasta este o imagine exterioară a ceea ce ar trebui să trăim în interior. Impune respect o uniformă, pentru că în spatele ei este o persoană care a ales niște valori. Uniforma mi-ar da șansa să intru în acest univers de valori, al oamenilor care se dedică unor cauze, al unor oameni care sunt gata să se sacrifice pentru alții.
Paul Blăjuță: Să fiu sincer, dacă aș purta uniforma fratelui, mi-ar plăcea să am ocazia să văd fericirea de pe chipul oamenilor care pleacă din scaunul de spovadă, după o spovadă bună, și bucuria cu care se îndreaptă spre Sfânta Împărtășanie. Cred că acestea se văd mult mai frumos prin ochii preotului și aceasta este mulțumirea cea mai mare – aceea de a aduce pe cineva pe calea cea bună.
- Ați plecat împreună în vreo misiune?
Pr. Adrian Blăjuță: Nu am mers în misiuni peste hotare, dar ne întâlnim deseori la misiuni locale, fiecare pe „meseria” lui: eu iau parte deseori din postura de preot la celebrări dedicate eroilor neamului, unde este și el prezent, din postura lui de militar… doi frați, care servesc patria română și cetățenii ei, în diferite moduri.
Paul Blăjuță: Acum depinde și ce misiune. Fiecare dintre noi are misiunea lui: unul de a aduce bucuria în sufletele oamenilor, celălalt, de a aduce și menține pacea între oameni. Dacă ne referim la o misiune de binefacere, mi-ar plăcea să am ocazia să facem asta împreună, iar în ceea ce privește o misiune de luptă… prefer să îl las pe el să rămână la misiunea de binefacere, iar eu pot merge singur chiar și într-o misiune peste hotare.
- La momentul actual, din punctul dumneavoastră de vedere, care este instrumentul care poate aduce liniștea în lume (puterea divină sau puterea armată)?
Pr. Adrian Blăjuță: După cum putem vedea, și istoria ne dovedește din plin acest lucru, pacea pe care încearcă să o realizeze oamenii nu este durabilă. Nedreptățile, inegalitățile excesive de ordin economic sau social, invidia, neîncrederea și orgoliul, care fac ravagii între oameni și între națiuni, amenință fără încetare pacea și pricinuiesc războaie. Pacea adevărată și liniștea deplină pe care o poate simți un om este cea pe care o aduce Dumnezeu, credința din sufletul omului. Cei care îl au pe Dumnezeu în viața lor pot să treacă prin toate încercările vieții. În măsura în care, uniți în iubire, oamenii înving păcatul, ei înving și violența din sufletul lor, dar și din jurul lor.
Paul Blăjuță: La momentul actual, cred că fiecare ar trebui să se apropie de credință. O credință curată, nu una dusă la extrem. Atâta timp cât sunt respectate poruncile și în special porunca aceea care spune să îți iubești aproapele ca pe tine însuți, nu cred că ar mai fi zone de conflict. Îmi doresc ca armata să fie ultima instituție care să fie nevoită să intervină pentru a restabili ordinea. Nici un militar nu își dorește să fie nevoit să intervină pentru a aplana un conflict, dar dacă este necesar și conjunctura o cere, sunt pregătit să intervin pentru a stabili ordinea, alături de colegii mei.
